Statul roman da lectii de management colosilor globalizarii

Am trait sa o vedem si pe asta! In aceeasi zi in care gigantul petrolier OMV recunoaste oficial prabusirea veniturilor si implicit a profitului obtinut in Romania in primele sase luni ale acestui an, o companie de stat anunta nu doar ca este pe plus, dar si ca a reusit sa "muste" o "felie" nesperat de mare din "tortul" din care, in ultima vreme, s-au infruptat doar multinationalele.

Iar performanta este cu atat mai halucinanta cu cat este vorba de Compania Nationala Posta Romana, recunoscuta pentru ca, de doua decenii, se zbatea in ghearele nemiloase ale falimentului. Insa iata cum, cand nimeni nu se mai astepta, in anul de gratie 2016, compania inregistreaza un profit net de 15,8 milioane lei, in crestere cu 2,5 % fata de primele sase luni ale anului 2015.

Desigur, nu pare o crestere foarte mare, dar important este ca pe segmentul transportului de colete si posta rapida, unde concurenta este de-a dreptul ucigatoare, s-a inregistrat si cel mai spectaculos salt, de nu mai putin de 17,8%, ceea ce este cu totul alta poveste.

Pentru ca aici, dupa cum insista si reprezentantii Companiei Nationale Posta Romana, “concurenta este una in crestere”. Si uite ca tocmai aici au decis managerii de stat sa joace decisiv. Si culmea este ca le-a si iesit, compania de stat amenintand acum pozitia dominanta a marilor jucatori de pe piata. Mai mult chiar, o alta hotarare curajoasa o reprezinta si “luarea de piept” cu numele mari care activeaza de ani de zile pe segmentul transferului de bani online, unde Posta Romana a facut din nou un profit frumusel.

De asemenea, cheltuielile au scazut fulminant, a inceput si plata datoriilor istorice ale companiei iar managementul promite si investitii in infrastructura IT pentru perioada care urmeaza. Investitii care, aspect extrem de important, urmeaza sa se deruleze nu din “pomana” de la buget, ci din propriul venit, unul mai mult decat consistent, prevazut a fi obtinut in acest an.

Si, repet, este vorba despre o companie de stat cunsocuta de atata amar de vreme drept una “falimentara”. Dar, uite ca se poate, ceea ce dovedeste ca, in fond, omul sfinteste locul. Iar faptul ca o companie de stat reuseste sa-si faca loc intr-o lume care fusese acaparata de colosii globalizarii nu poate decat sa ne bucure. Si sa reprezinte un exemplu si pentru ceilalati manageri ai companiilor de stat, care nu stiu decat sa se planga de “greaua mostenire” si sa stea cu mana intinsa la buget ...