De ce este 28 septembrie o zi memorabila in istoria medicinei?

De ce este 28 septembrie o zi memorabila in istoria medicinei? medicinapenicilinaistoria medicineifleming

In urma cu 93 de ani, pe 28 septembrie 1928, Alexander Fleming se intorcea la laboratorul sau din Londra, dupa un concediu de 2 saptamani, si descoperea ca intr-unul dintre vasele Petri in care dezvolta culturi de bacterii aparuse un mucegai. Nimic spectaculos pana aici, probabil vasul fusese contaminat cumva. Partea interesanta era insa ca in jurul mucegaiului respectiv bacteriile lipseau cu desavarsire, ca si cum ceva le impiedica sa se inmulteasca…

Asa incepe povestea uneia dintre cele mai mari descoperiri din istoria omenirii – penicilina, substanta care a revolutionat ulterior medicina datorita eficientei ei in combaterea infectiilor si care se estimeaza ca a salvat pana acum peste 200 de milioane de vieti.

Importanta penicilinei rezulta si din faptul ca ea a stimulat cercetarile ulterioare in aceasta directie, ducand in timp la punerea la punct a peste 100 de antibiotice, cu efect targetat asupra a diferite tipuri de afectiuni.

Astazi ni se pare de la sine inteles ca putem sa scapam in doar cateva zile de o boala urmand un tratament cu penicilina, ampicilina sau amoxicilina. Dar trebuie sa realizam ca, fara descoperirea accidentala facuta de Fleming in 1928, chiar si un banal “rosu in gat” ne-ar putea pune viata in pericol, ca sa nu mai vorbim de o meningita, tuberculoza sau pneumonie.

Ceea ce se stie insa mai putin este ca meritul pentru cele 200 de milioane de vieti salvate de penicilina nu ii revine doar lui Fleming. La data descoperirii, el nu avea nici pregatirea si nici resursele necesare pentru a duce lucrurile mai departe si a stabili o metoda prin care extractul de mucegai sa poata fi transformat in medicament si produs in cantitati foarte mari, conforme cu cerintele pietei.

Faptul ca avem azi penicilina si, implicit, alte antibiotice li se datoreaza si cercetatorilor britanici Howard Florey, Ernst Chain si Norman Heatley, precum si unor oameni de stiinta din SUA care au perfectionat procesul de extragere a substantei active, au facut testele necesare (pe soareci si ulterior pe oameni) si au reusit sa dezvolte un mod prin care aceasta sa fie produsa in masa, in 1941.

Si eforturile lor s-au dovedit foarte oportune, dat fiind ca SUA tocmai intrase in Al Doilea Razboi Mondial, iar principalul factor de deces il constituiau ranile infectate. Astfel, din ianuarie pana in mai 1942 au fost produse 400 de milioane de flacoane cu penicilina pura, iar pana la finalul razboiului companiile farmaceutice americane ajunsesera la o productie de 650 de miliarde de unitati.

Asadar, Fleming, cel care a descoperit initial penicilina, a facut destul de putine pentru dezvoltarea ei. Cu toate acestea, in 1941, cand vestea despre noul medicament-minune a inceput sa se raspandeasca, Fleming a fost ridicat in slavi pentru descoperirea sa, in timp ce toti ceilalti cercetatori implicati au fost marginalizati.

Problema a fost partial remediata in 1945, cand Fleming, Florey si Chain, dar nu si Heatley, au fost rasplatiti cu premiul Nobel pentru Medicina. Meritele lui Heatley au fost recunoscute de-abia in 1990, cand Universitatea Oxford i-a oferit savantului un doctorat onorific in medicina, primul din istoria de 800 de ani a celebrei institutii.

Citeste si: Unii istorici de calibru considera ca Uniunea Europeana n-ar fi trebuit infiintata