Unii istorici de calibru considera ca Uniunea Europeana n-ar fi trebuit infiintata

Unii istorici de calibru considera ca Uniunea Europeana n-ar fi trebuit infiintata uniunea europeanafascismnazism

Uniunea Europeana a fost fondata plecand de la premisa ca natiunea si autodeterminarea nationala au fost cauzele principale ale razboaielor care au ruinat continentul in secolul XX. Ca urmare, a fost imaginat acest proiect maret de integrare europeana in baza unei logici simple: nationalismul duce la razboi, iar constructia unei Europe unite la pace. Unii istorici de calibru considera insa ca aceasta logica este eronata.

Dupa cum arata istoria ultimelor secole, spun ei, nu nationalismul conduce la razboi, ci – culmea! – insasi dorinta de a crea o Europa unita, un asa-zis imperiu european.

Fascismul si nazismul erau amandoua axate pe integrare europeana, considera istoricul olandez Thierry Baudet. El aduce ca argument mai multe declaratii: una a lui Mussolini, in 1933, care si-a exprimat convingerea ca Europa si-ar putea exercita din nou puterea asupra lumii daca ar reusi sa instaureze o anumita unitate politica, alta a lui Goebbels, in 1940, care spunea: “Sunt sigur ca in 50 de ani nimeni nu va mai gandi in termeni de tari” si alta chiar a lui Hitler care in 1941, intr-o conversatie cu ministrul finlandez de Externe, sustinea ca, in mod evident, tarile europene erau facute sa inainteze impreuna, ca membrii unei mari familii.

Si alti istorici sunt, de altfel, de acord ca intentiile lui Hitler nu se limitau numai la ceea ce poate fi descris drept nationalismul german. Scopul lui era de a avea o singura Europa. O Europa bazata pe rasa, e-adevarat, dar trebuie observat ca insusi acest rasism al lui Hitler nu poate fi considerat o expresie a nationalismului. Dimpotriva. O rasa depaseste granitele natiunii si ale statului si, in consecinta, teoria rasiala este prin definitie o doctrina internationala, si nu nationala.

Apoi, mergand mai mult in istorie, gasim un alt exemplu clar de demers bazat pe integrare europeana care s-a sfarsit prost - cel al Imperiului Austro-Ungar, un fel de precursor al Uniunii Europene data fiind multitudinea de popoare pe care le tinea laolalta sub umbrela sa. Dorinta unuia dintre aceste popoare (sarbii bosniaci) de a-si obtine independenta a dus la complotul incheiat cu asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, in iunie 1914, si ulterior la declansarea Primului Razboi Mondial.

Si, in fine, mai avem o dovada, ceva mai veche, ca nu nationalismul conduce la razboi, ci tocmai dorinta de unificare europeana. Este vorba despre razboaiele napoleoniene. Napoleon voia, spre binele Europei, sa instaureze un cod european, o inalta curte de justitie europeana, o moneda comuna, aceleasi unitati de masura, legi comune si asa mai departe. Napoleon se astepta ca Europa sa devina rapid o singura natiune.

Prin prisma acestor exemple, e logic intr-un fel ca incercarea de a uni politic Europa sa genereze si astazi tensiuni, unele ramanand la stadiul de derapaje pe diverse probleme punctuale (Polonia, Ungaria), altele concretizandu-se in actiuni radicale (Brexit). Si e clar ca nu nationalismul, ci proiectul european este sursa de conflict, prin urmare se pune intrebarea: nu cumva ar trebui sa ne indreptam spre o Europa complet diferita fata de cea actuala?

Solutia pe care o vede istoricul Thierry Baudet este o Europa fara un sistem centralizator, o Europa de state-natiune cooperand reciproc si care nu s-ar teme de diferentele nationale. “Trebuie data inapoi tarilor autoritatea lor asupra granitelor nationale, astfel incat acestea sa poata determina pe cine lasa sa intre”, spune Baudet. “Ele vor alege, in propriul lor interes economic, un regim flexibil de vize, pastrand in acelasi timp controlul asupra criminalitatii si imigratiei. Trebuie dizolvata moneda unica pentru ca tarile sa poata din nou respira pe planul monetar si sa decida ratele lor ale dobanzii in functie de conditiile locale. Trebuie in mare parte dezmembrata armonizarea care sterge diversitatea.”

E punctul de vedere, cam radical, al unui occidental. Dar trebuie spus ca acest punct de vedere este impartasit de multi dintre cetatenii Europei de Vest, nemultumiti ca Bruxelles-ul demonizeaza exprimarea directa a sentimentelor nationale.

Sentimentul national este, pentru majoritatea europenilor de rand, singurul lucru capabil sa justifice sacrificiul pentru o cauza comuna. Oamenii tin la nationalitatea lor, chiar daca nu arata intotdeauna acest lucru, ca la o mostenire care trebuie protejata de interesele dusmanoase ale celor care nu apartin acestei nationalitati. Loialitatea nationala, in esenta, nu are nimic de-a face cu rasismul sau cu fascismul, ci este doar expresia atasamentului fata de un teritoriu si fata de comunitatea care s-a dezvoltat pe acel teritoriu.

In concluzie - e de parere Baudet - a blama nationalismul, privit ca o sursa de conflict, si a milita pentru cetatenia (unica) europeana nu este, poate, cea mai inspirata strategie. Plus ca anti-nationalismul, promovat asiduu in ziua de astazi de Uniunea Europeana, ne poate duce foarte usor cu gandul la... comunism. Muncitorul, asa cum este definit in Manifestul Comunist, nu are nationalitate.

Pentru noi, romanii, aceste jonglerii teoretice, cum ca Uniunea Europeana are la baza o idee gresita etc., conteaza insa mai putin. Pentru noi sunt importante consecintele practice ale aderarii la aceasta structura, consecinte care sunt dincolo de orice dubiu: o ducem mult mai bine de cand suntem in UE.

Si lucrul acesta devine si mai clar daca ne punem cateva intrebari legate de contextul pandemic actual: oare cum am fi gestionat criza Covid daca nu am fi fost sub umbrela UE? Ne-am fi descurcat pe cont propriu? Efectiv pe cont propriu? Am fi reusit sa facem rost de dozele necesare de vaccin, sa ne controlam granitele, sa asiguram fluxul de marfuri pentru aprovizionarea populatiei si, cel mai important, sa ne mentinem economia pe linia de plutire fara ajutor financiar extern?

E greu de crezut treburile ar fi mers mai bine pentru noi daca n-ar fi existat Uniunea Europeana.

Citeste si: Metoda imorala prin care marile companii isi sporesc profiturile pe spinarea clientilor
Sursa foto: www.pexels.com