Saltul de la Miss Halep la Lady Halep
simona halep wimbledonvictorie halepvictorie wimbledonhalep williams
Miss Simona Halep si-a galonat epoletii cu al doilea titlu de Grand Slam din cariera, dar primul ca importanta in cariera oricui, dupa ce a invins-o pe Serena Williams, septupla campioana la Wimbledon.
C-asa e-n tenis, Halep si Williams s-au calificat in finala All England Club fara sa fi castigat vreun turneu in acest an.
Daca Halep a ridicat trofeul de la Roland Garros din a treia incercare/finala, de ieri, ea este a douasprezecea jucatoare care castiga turneul de la Wimbledon la prima sa finala.
In primul set al acesteia, cifra zero a ramas, minute in sir, in dreptul americancei care a castigat, in intreaga sa cariera, nu mai putin de 23 de titluri de Mare Slam...
Desi tabela arata un neverosimbil 4-0, cea care conducea parea sa nu tina cont de scor, iar asta a fost un semn extrem de bun ca a venit pe iarba pentru a straluci alaturi de trofeul suprem al unui turneu de tenis a carei prima editie era organizata in anul in care Romania lupta pentru cucerirea independentei de stat…
S-o fi molipsit Halep de calmul englez, scotian, galez, o fi fost sfatul lui Roger Federer, care spunea ca trebuie sa intre pe teren nu numai cu bucuria ca a ajuns in finala, ci cu mentalitate de invingatoare, "sa se gandeasca la faptul ca merita sa fie aici, pentru ca nu ajungi in finala la Wimbledon daca nu joci grozav. Adica sunt unii care o fac, dar, aici, nu este cazul".
"Trebuie sa te bucuri de moment, dar asta mai mult dupa ce castigi. Trebuie sa fie concentrata... ea a mai castigat un Grand Slam si stie ce are de facut", a spus Federer, in conferinta de presa de dupa seminfinala pe care o castigase cu Rafael Nadal.
Cert este ca, abia la 5-1, Simona Halep si-a ingaduit sa stranga pumnul a bucurie/motivare. In cele din urma, calmul, stapanirea de sine si concentrarea au fost ursitoarele celei mai bune partide si celei mai mari victorii de cand bate Simona terenurile de ciment, zgura si iarba.
"Intotdeauna am fost un pic intimidata cand joc cu Serena. Este o sursa de inspiratie pentru toata lumea si un model pentru toata lumea. Insa, astazi, inaintea meciului, m-am hotarat ca ma voi concentra asupra mea si pe finala de Grand Slam, nu pe ea. De aceea, am reusit sa joc cel mai bine, sa fiu relaxata si sa fiu increzatoare impotriva ei", a declarat Halep.
Ieri, Simona a aterizat pe iarba de la Wimbledon in stadiul de Miss, de domnisoara, care, de atatea ori, a avut toane tineresti, nervi, suisuri si coborasuri de dispozitie, si a decolat de acolo, ca o mare doamna, careia nu-i venea sa creada ca a castigat.
Nici la capitolul multumiri, nu a uitat pe nimeni: "Le multumesc parintilor, familiei, echipei! Nu as fi putut fi aici fara voi, datorita voua sunt mai buna pe teren. Multumesc tarii mele, ca ma sustine mereu, domnului Tiriac, care este dur cu mine si ma face mai buna. Este o onoare sa fiu aici".
Mai importanta decat castigarea "coroanei britanice" de la Wimbledon, este castigarea mentalitatii de foarte mare campioana, care isi pune in cui pornirea de a se bucura sau supara in timpul meciului.
In loc de astea, isi arata fericirea dupa incheierea partidei - fie ea de debut sau finala - nu la primul game sau set castigat, nu la prima sau la a zecea greseala nefortata comisa de oponenta...
Daca isi va pastra aceasta mentalitate si va munci cu aceeasi ambitie ca pana acum, celelalte doua coroane - de la US Open si Australian Open - sunt aproape castigate de Halep.
Dar, cu sau fara acestea, cu sau fara alte titluri la Roland Garros sau Wimbledon, intr-o lume afundata in derizoriu si fite, jocul de tenis al Simonei este depasit numai de bunul ei simt, de impresia fermecatoare pe care le-o lasa aproape tuturor, de la oponentele din teren, pana la presedintii de federatii si capete diademate.
In lupta cu prostul gust care pateaza ecrane de televizor si ucide pixeli si spirite, Simona ar trebui sa fie picatura de bun-simt care sa inverseze aceste tendinte extrem de periculoase.
Un exemplu de civilizatie a fost dat de Ambasada SUA la Bucuresti, care, inaintea finalei Halep - Williams, a scris, pe pagina de Facebook: "Cu Simona si Serena. Langa ele suntem noi, asteptand cu nerabdare finala de astazi de la Wimbledon. Le iubim pe amandoua, asa ca, azi, nu tinem cu nimeni, doar ne bucuram de frumusetea tenisului. Hai, Romania! Go, USA!"
La randul ei, Serena Williams s-a ridicat la inaltimea compatriotilor ei si a blazonului sau, spunand: “Am stiu ca isi va da si sufletul pe teren si mi-am zis, OK, ce sa fac pentru a ma ridica la acest nivel? Am fost un pic ca o caprioara suprinsa de farurile unei masini. Cand cineva joaca astfel, nu ai altceva de facut decat sa-ti scoti palaria”.
Intr-un film documentar dedicat reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, ducele de Cambrige (printul William), nepotul Majestatii Sale, spunea, la un moment dat, fara uncie de ironie despre performantele bunicii ca sunt remarcabile… for such a small country (pentru o tara atat de mica)…
Daca al treilea in linie la Tronul singurului imperiu in viata, cu 365 de zile de soare pe an… vorbeste astfel despre tara sa, fie - putin probabil - nu stie destula istorie si geografie, fie este un munte de modestie.
Desi 99% dintre romani nu avem absolut nicio contributie la realizarile lui Lady Halep, ieri, Simona ne-a innobilat, ne-a facut (sa ne simtim) mari pe fiecare dintre noi.
De fiecare dintre noi depinde sa nu redevenim mici, nici in propriii ochi, nici in ochii altora...
Foto: facebook wimbledon
Un produs media marca Rentrop&Straton 
