Momente memorabile in sport. Cum sa ajungi de pe ultimul loc pe primul loc in doar 3 secunde
sportsteven bradbury
16 februarie 2002, Salt Lake City, Jocurile Olimpice de Iarna. Australianul Steven Bradbury concureaza in finala probei de 1.000 metri patinaj viteza. Nu este printre favoriti, ceilalti 4 participanti sunt mai tineri si mai bine cotati. Nu e de mirare, deci, ca pe aproape toata durata cursei Bradbury se afla pe ultimul loc. Dar cu 50 de metri inainte de finis, se intampla ceva: toti ceilalti 4 concurenti, aflati in fata, se impiedica unii de altii si cad pe gheata! Iar Bradbury vine relaxat din urma si trece primul linia de sosire. Medalie de aur.
S-ar putea crede ca totul a fost un noroc chior, doar ca norocul n-a jucat decat un rol minor aici.
Steven Bradbury
se astepta ca oponentii sai sa cada. Calculele lui erau simple: lupta se dadea pentru medalia olimpica de aur, ambitiile erau imense, ca urmare era perfect plauzibil ca in ultima curba, inainte de intrarea in linie dreapta spre finis, sa apara contacte mai dure intre concurenti si implicit dezechilbrari.
Desigur, el nu se astepta ca
toti sa cada, dar mergea pe varianta (foarte multumitoare) in care, daca fie si doar doi dintre oponenti abandonau, avea asigurat un loc pe podium.
Si s-a pregatit in cele mai mici detalii pentru un asemenea scenariu. Ca urmare, inainte de ultima curba a ramas deliberat cu cca 15 metri in urma. A dispus astfel de o zona-tampon care i-a permis sa-i ocoleasca fara probleme pe patinatorii cazuti pe gheata si sa evite sa fie prins si el in carambol.
Aceasta a fost strategia lui inca de la inceput: nu a incercat niciun moment sa tina pasul cu ceilalti concurenti. Le analizase inainte palmaresul si ii era clar ca fiecare dintre ei dorea medalia de aur, niciunul nu s-ar fi multumit cu mai putin. Asa ca i-a lasat sa se lupte intre ei, perfect constient ca e foarte posibil sa apara o ciocnire. Ceea ce s-a si intamplat.
De precizat ca Steven Bradbury aplicase fix aceeasi strategie si mai devreme, in semifinala. Si acolo daduse de adversari mai puternici, dar beneficiase de acelasi noroc calculat: trei dintre ei, aflati in fata lui, cazusera la ultima curba si ii permisesera astfel sa se califice in finala.
Intr-un interviu acordat imediat dupa incheierea Olimpiadei, australianul a recunoscut cinstit ca, in mod evident, nu el este cel mai rapid patinator. Dar a precizat totodata ca performanta sa constituie un exemplu pentru toti sportivii, deoarece arata cat de important este sa nu renunti niciodata, indiferent cat de scazute sunt sansele tale.
Comentatorii sportivi, cei americani in special, n-au fost insa impresionati de franchetea sa si l-au ironizat, spunand ca parca au urmarit o cursa intre o broasca testoasa si patru iepuri. Comentatorii europeni, mai echilibrati, au spus ca ciocnirile de acest gen si rezultatele-surpriza fac parte din sport si ii dau farmec.
Iar comentatorii australieni s-au multumit sa lanseze o expresie – “doing a Bradbury” – cu referire la cei care obtin un succes neobisnuit sau complet neasteptat.
Sursa foto: captura Youtube