Teoretic, omul ar putea alerga cu 70 km/ora

A fost nevoie de aproape un secol pentru ca recordul mondial stabilit la Olimpiada din 1912 in proba de 100 de metri (10,6 secunde) sa fie imbunatatit cu 1 secunda (Usain Bolt, 9,58 secunde la Berlin, in 2009). Si intrebarea logica este: peste inca un secol vom avea oare un record de 8,6 secunde? Care este limita? Cat de repede poate alerga, fie si doar la modul teoretic, un om?

In primul rand, trebuie spus ca aceasta imbunatatire de 1 secunda din ultima suta de ani s-a produs nu neaparat pentru ca omul in sine a devenit mai performant din punct de vedere fizic, ci mai mult pentru ca s-au schimbat conditiile: echipamentul si pistele de alergare s-au modernizat, tehnicile de antrenament si de nutritie au avansat, plus ca sumele colosale care au inceput sa fie oferite in sport au constituit un stimulent extraordinar pentru atleti.

Asa s-a ajuns de fapt la acest 9,58 secunde, o performanta extraordinara, dar doar pentru… oameni. Ca sa avem un termen de comparatie, un ghepard, cel mai rapid mamifer de pe Pamant, alearga suta de metri in cca 6 secunde. Are o acceleratie similara cu cea a unui Lamborghini si, pe parcursul celor 100 de metri, atinge o viteza de 98 km/ora.

Usain Bolt a atins la Berlin doar 45 km/ora, ceea ce inseamna ca intr-o cursa alaturi de alti reprezentanti ai regnului animal (feline, antilope, cai, ogari etc.) ar iesi abia pe un modest loc 28, inaintea elefantului. Dar expertii spun ca, teoretic, omul ar putea alerga cu 70 km/h, deoarece musculatura picioarelor are potentialul fizic de a dezvolta forta necesara atingerii unei asemenea viteze.

Mai intervine insa si viteza de contractie a muschilor – cu cat contractia e mai rapida, cu atat mai mare este viteza de deplasare – iar aici lucrurile ar putea fi imbunatatite, e-adevarat, printr-o metoda mai neortodoxa care consta in “doparea cu gene”. Asta presupune ca ADN-ul unui sportiv sa fie imbogatit prin adaugarea de material genetic de la alte specii animale, cum ar fi sarpele cu clopotei, ai carui muschi din coada genereaza miscari mult mai rapide decat cei din picioarele umane.

Dar chiar si cu contractii mai rapide ale muschilor picioarelor, un sprinter nu poate depasi limita de 70 km/h. Plus ca forta generata nu poate fi aplicata eficient in perioada extrem de scurta cat piciorul se afla in contact cu pista de alergare. (Muschii nu ofera forta instantaneu, exista cateva etape intre comanda sistemului nervos si aplicarea completa a fortei generate.)

Acestea fiind spuse, o estimare mai realista a limitei recordului in cursa de 100 de metri ar fi undeva in jur de 9,3 secunde, o limita care ar putea fi atinsa fara stimulente artificiale – spun specialistii – in urmatorii 60-70 de ani. Ca o paranteza insa, atingerea acestei limite este totusi cumva ingreunata, dat fiind ca nu mai exista un prag psihologic, cum a fost cel de 10 secunde.

Mai concret, s-a dovedit ca, in sport, un astfel de prag, odata depasit, usureaza enorm imbunatatirea performantelor, asa cum s-a intamplat, de exemplu, in 1954. Pana atunci, nimeni nu credea ca un om ar putea alerga o mila (1,6 km) in mai putin de 4 minute. Dar in acel an britanicul Roger Bannister a reusit acest lucru (3 minute si 59,4 secunde) si dupa numai doua luni australianul John Landy l-a imitat, urmat curand de altii.

Acelasi lucru s-a intamplat si cu pragul de 10 secunde la cursa de 100 de metri, astfel ca acum un timp de 9,95 este o performanta destul de banala. Doar ca urmatorul prag ar fi cel de 9 secunde, care nu prea pare deloc accesibil.

Cert este ca, pana la urma, toata povestea aceasta cu recordul mondial la 100 de metri si cu limitele atletilor e greu de transat printr-o concluzie. Corpul uman e plin de mistere si nimeni nu stie, de exemplu, cum reuseste Usain Bolt sa genereze 400 kg forta la fiecare pas, cand piciorul sau sta pe sol doar 0,03 secunde.

De-aceea asteptam sa mai deslusim din aceste mistere si atunci vom sti, poate, mai exact cat de repede poate alerga un om.

Sursa foto: www.pexels.com