Maratonul anti-COVID 19
maraton covid19maraton pandemiedeschidere restaurantedeschidere cinematografe
In anul pandemiei, ziua de joi, 27 august marcheaza un nou record nedorit, dar anticipiat de modelele matematice ale epidemiologilor: 1.504 de noi cazuri de infectare cu noul coronavirus.
Iar ziua asta a venit dupa varfuri succesive de decese si de pacienti mentinuti in viata de aparate.
Sectiile de Anestezie Terapie Intesiva ard si partidele noastre se piaptana.
Cel de guvernamant deschide scoli, interioare de restaurante, teatre si cinematografe si organizeaza alegeri locale, toate, desigur, "cu respectarea normelor".
Pana cand n-o ajunge si el sa respire cu aparate, partidul din opozitie isi umfla bojocii si stranuta o motiune de cenzura.
Cum era sa nu toarne napalmul unei crize politice peste uriasele focare de criza sanitara si criza economica? Cine si cat raspunde unei asa-zise agende publice si unui interes national mai evident ca oricand?
Mesajul pare ca este... scapa cine poate! Scapa cine este preocupat in extrem de mare masura de sanatatea sa, a familiei, a prietenilor.
Scapa cine este constient de actuala stare de fapt si respecta strict normele de igiena (asa cum facea si inainte de pandemie). Scapa cine-si da seama ca raul cel mai mare urmeaza sa se intample, dar face tot posibilul ca sa-l previna.
Bun sau rau, statul asta si celelalte sunt nevoite sa relaxeze haturile care tin si economia la terapie intensiva si, atunci, lasa pe fiecare dintre noi pe cont propriu.
Indiferent de cine ar fi condusa, o tara are obligatii fata de cetatenii sai care-i platesc taxe si impozite, dar de care se achita mai mult cand ii arde buza alegerilor.
Dar mai bun, mai rau, nu poate intinde mereu caserola cu mure si, eventual, sa si mestece in locul celui pe care-l hraneste (inclusiv si mai ales cu iluzii), nu poate sa-i aduca masca la si peste nas si sa-l mangaie pe crestet daca nu o poarta corect.
Daca banii ar fi bine administrati, mare parte din ei ar fi alocati educatiei, sanatatii, grijirii medicale. Sa fi fost situatia ideala in care resurse importante ar fi ajuns in spitale, dar nu ar fi fost de ajuns intr-o atare situatie, care intinde pana la rupere orice sistem medical.
Asa ca unii se mira ca medicii, aflati si ei la cel mai greu examen din cariera, au incropit pentru tot mai multii pacienti depistati cu SARS-CoV-2, niste saloane uneori fara grup sanitar, in care peretii nu mai sunt albi, iar asternuturile s-au intalnit cu zeci de pacienti si gandaci, dar niciodata cu etuva.
Daca cei care se mira acum erau bine informati, daca se uitau la stiri inainte de pandemie in loc sa afle pe pielea lor cum este sistemul medical, ar fi avut un urias motiv in plus sa se fereasca precum de dracu’ de orice contagiune, cu atat mai mult de pardalnicul Covid 19.
Sambata aceasta, se va desfasura la Sibiu un maraton international la care participa 800 de persoane. Organizatorii au afisat reguli stricte si spun ca aceasta competitie este un exercitiu de responsabilitate.
Potrivit organizatorilor, "2020 este un an in care poate n-am mai putut alege la fel de liber asa cum eram obisnuiti, dar totusi este un an pe care tot avem nevoie sa invatam sa-l traim.
Nu stim cum am fi putut să formulam tema editiei mai bine decat ALLONE-ul lui Dan Perjovschi, dar credem ca nici nu prea are nevoie de cuvinte in plus".
Intr-adevar, foarte inspirat joc de cuvinte acest Allone, tiparit pe "tricoul oficial" al competitiei: alone (singur) si all (toti) alaturat lui one (unul). Deci, se poate cu, se poate si fara adunari de acest fel.
Cei 800 de participanti alearga pentru a sustine 30 de cauze. Ce cauza mai buna ar fi de sustinut decat lupta impotriva microscopicului adversar care a generat un pericol planetar?
La ultra-maratonul pandemiei, am facut doar cativa pasi dintr-un drum de sute de kilometri de teren minat si accidentat si, deja, gafaim, in timp ce SARS-CoV-2 abia si-a facut incalzirea...
Foto: pexels.com
