De ce emigreaza romanii in 2018? De nervi!

Daca inainte de 1989 romanii care reuseau sa plece erau refugiati politici din cauza regimului comunist, iar intre 1990 si 2010 erau refugiati economici din cauza nivelului de trai scazut, incepand din 2012 romanii au cu totul si cu totul alte motive, de la starea infrastructurii la lipsa de bun-simt si profesionalism a conationalilor sau incapacitatea sistemului educational de a le trata corespunzator copiii. 

In incercarea de a afla principalele motive pentru care oamenii parasesc Romania, am vorbit cu cativa emigranti despre viata lor de dinainte si dupa ce au plecat din tara.
 

ANA CODORI, 30 DE ANI, ASISTENT MEDICAL, GERMANIA
 

- Cum a fost viata ta inainte sa emigrezi? 

- Inainte sa vin in Germania eram intr-o continua alergatura. Eram stresati desi nu ne dadeam seama, dar stresul social ne afecta. Parca alergam in gol, iar oamenii din jur ni se pareau din ce in ce mai agresivi. In trafic haos, pe strada lipsa de respect, toti se plangeau, se enervau si oricat de mult incercam sa ramanem pozitivi nu reuseam. Pentru a avea indeajunsi bani pentru o viata decenta ajunsesem sa ne vedem doar doua ore pe zi. Pe langa acestea, in orasul din care venim, sunt mult "smecheri" si fara sa faci nimic acestia atacau, amenintau si injurau pe oricine. Autoritatile nu isi faceau treaba si pur si simplu nu am mai suportat sa ramanem intr-o tara in care sa ne luptam ca pe front pentru o viata normala. Tot ce ne-am dorit a fost liniste. 

- Deci tu si cu sotul tau nu ati emigrat din cauza situatiei economice, ci din cauza stresului, a lipsei de bun-simt si a sigurantei. 

- Da. 

- Cum va simtiti cand veniti sa vizitati Romania? Presupun ca mai aveti rude pe aici. 

- Mai, groaznic. Am mai fost de doua ori in Romania si am decis ca nu vom mai merge. Am mers dupa un an ca ne era dor, iar apoi inainte sa se duca tata. De fiecare data am gasit in Romania aceeiasi nervi. M-am obisnuit aici sa vad lumea zambind spre noi fara motiv, iar acolo... inclusiv ca simpli vizitatori la spital ni se vorbea de sus, rastit si foarte urat. Inca de la vama mi-a stat inima in piept cand ne-a fost inconjurata masina de rromi, apoi drumul a fost lung si obositor. Daca traversam Germania, Austria si Ungaria in 12 ore, ei bine romania tot in 12 ore. Pe langa felul in care sunt oamenii, am realizat ca in Romania un cos de cumparaturi de 50-70 euro te tine 3 zile, iar aici mananci o saptamana. Preturile sunt foarte mari. Nu ne-am simtit deloc bine si din pacate pentru noi Romania nu mai inseamna "acasa". Preferam sa platim bilete rudelor sa vina la noi decat sa mergem noi acolo. 
 

BIANCA ANTONIA VLAICU, 24 DE ANI, TRAINER&COFFEE QUALITY CONTROL, ANGLIA.
 

- Prima intrebare: cu ce te ocupai inainte sa emigrezi si ce te-a facut sa emigrezi? 

- M-am uitat in jurul meu si am realizat ca nu voiam sa am viata nimanui. Nu era nimeni in preajma mea despre care sa pot spune “Genul acela de viata mi-l doresc”. Si plus ca mereu am avut dificultati cu oameni inchisi la minte. 

- Ce te-a facut sa ramai in Anglia? 

- Faptul ca ma simt acasa. In legatura cu oamenii inchisi la minte, aici nu te judeca nimeni ce si cum faci. este strict treaba ta. Asta si stilul de viata, nu ma refer financiar. 

- Cum te simti cand iti vizitezi rudele in Romania? 

- Ca intr-o cutie. Sunt fericita ca imi pot vedea rudele si prietenii, dar nu pot sa stau mai mult de o saptamana. Lehamitea si felul in care te trateaza oamenii ma intristeaza si irita in acelasi timp. 

VICTOR T., 31 DE ANI, SUPERVISOR LA UN LANT DE SUPERMARKETURI, ANGLIA. 

- Salut, Victor si multumesc pentru ca ai fost de acord sa-mi raspunzi la cateva intrebari. Spune-mi, te rog, cu ce te ocupai inainte sa emigrezi? 

- Sotia mea si cu mine lucram amandoi in retail ca manageri intr-un depozit [al unui lant de supermarketuri]. 

- Din punct de vedere material cum stateati? 

- Destul de bine, castigam in jur de 4.000 de lei pe luna impreuna. Nu aveam credite la banci si nu duceam lipsa de nimic. 

- Ce v-a facut sa emigrati? 

- De unde sa incep? Nesimtirea oamenilor, lipsa de bun-simt, corvoadele birocratice, spitalele mizerabile, strazile pline de gropi, sistemul educational demodat. Am realizat ca nu aceasta este tara in care dorim sa ne crestem copiii. 

- Cum va simtiti cand reveniti pentru a va vizita rudele si prietenii? 

- Ne simtim bine, ne bucuram sa ne revedem parintii, socrii si prietenii. Eu unul ma simt putin aiurea pentru ca nu gasesc multe lucruri care in Anglia se gasesc la orice colt de strada. Am dori sa ne intoarcem, sa investim, sa ne deschidem o afacere, dar e foarte dificil in actualele conditii. 

Potrivit datelor unui studiu, din cadrul conferinÈ›ei „MigraÈ›ia tinerilor în regiunea Dunării”, găzduită de Universitatea din Viena, 41% dintre tinerii din Romania se gandesc sa emigreze intr-o alta tara a Uniunii Europene. 

-Eu vreau sa plec pentru ca am doi copii supradotati. Nu am ce face cu ei aici, adica s-ar plafona grav. In Bucuresti (la o scoala privata – n.r.) taxa e de 20.000 pe an de copil. La alea bune, zic. Cu doua salarii in afara iti permiti, la noi nu merge. Mai e si sistemul sanitar. Ultima raceala m-a costat 1.000 de lei. Bonus: toti tampitii de care dai. a declarat o a persoana de 30 de ani care a preferat sa-si pastreze anonimatul. 

 

Daca pe plan economic lucrurile se pot imbunatati prin legi si investitii pe plan local si national cu putin ajutor din partea Uniunii Europene, cultura si mentalitatile la nivel social sunt mult mai greu de schimbat. Si nu exista prea multe semne ca acestea se vor schimba in urmatorii ani.