de Magda Florea
la 12 Aug. 2019
Protestul de sambata din Bucuresti a fost o reeditare a evenimentelor din 10 august 2018, cand 200.000 de oameni, in acelasi loc, la fix un an distanta, se luptau, la propriu, cu fortele de ordine, care desi erau in inferioritate numerica, aveau atuul munitiei din dotare si nu au ezitat sa o foloseasca.
Intelegem ca a fost bine ce au facut jandarmii pe 10 august 2018, din moment ce, la un an distanta, in afara faptului ca s-au schimbat intre ei sefii Jandarmeriei, nimeni nu a fost gasit vinovat pentru sutele de raniti si zecii de spitalizati, pentru multele plangeri depuse de manifestanti la politie, acuzand ca au fost "gazati" sau batuti de jandarmi.
Sambata a fost o seara neagra in istoria noastra recenta pentru simplul fapt ca, la mai bine de un deceniu de cand suntem membri ai Uniunii Europene si facem parte din toate marile organizatii ale lumii care apara drepturile fundamentale, pe masa carora se dezbat politici de inalta conduita morala, etica si deontologie, noi suntem nevoiti sa reluam periodic acelasi ritual din decembrie '89, si sa iesim si sa tot iesim in strada pentru a cere sa ne fie respectate drepturile fundamentale.
Nu a iesit nimeni in strada sa ceara vacante exotice, conturi doldora in off-shore-uri, nu a iesit nimeni in strada sa ceara ca fiica-su sa obtina un contract cu statu' pentru borduri si panselute. Nu! S-a iesit in strada pentru ca romanii care muncesc pe salariul minim pe economie, 8-10-12 ore pe zi, care fac naveta 20-30-50 de kilometri pe ploaie, pe canicula sau pe crivat, care au de tinut copiii in scoala cu mari sacrificii, sa fie ajutati cand suna la 112, sa aiba siguranta ca nu sunt atacati pe strada pentru a fi jefuiti sau ucisi.
S-a iesit in strada pentru ca cei ce sunt platiti din banii oamenilor de rand, sa ii ajute atunci cand acestia se afla in pericole si, de asemenea, s-a iesit in strada pentru ca politicienii, si ei platiti bine din banii oamenilor de rand, sa faca in asa fel incat sa fie cat mai putine pericole.
E o pagina neagra, daca privim din aceasta perspectiva. Practic, in 30 de ani de democratie, nu reusim sa ne asiguram drepturile si libertatile individuale de baza, garantate teoretic de Constitutie de la urzeaza ei incoace.
Daca privim din celalalt unghi, e o pagina de un alb imaculat. Iar acesta este unghiul sperantei. Faptul ca zeci de mii de oameni s-au adunat, complet dezinteresat, animati doar de dorinta de a face bine, intr-un loc, sperand ca prin prezenta lor acolo, macar copiii lor sa traiasca intr-o societate mai sigura, mai linistita, mai aparata, inseamna ca nu ni s-au naruit toate sansele .... Insa, cel mai probabil, doar cu atat vom ramane. Toate marile proteste din Romania au reusit doar sa schimbe unii oameni din functii si sa vina altii, din spate. Nimeni nu isi asuma personal raspunderea actiunilor si oricare ar fi consecintele, se platesc doar prin demisii si demiteri. Fara o schimbare radicala a raspunderii si fara a stiluma meritocratia ca principiu fundamental al promovarii in politica si in institutiile publice, nimic nu se va schimba dupa un miting sau protest si nici dupa o revolutie, daca se face pe stilul romanesc.
Si, totusi, la protest erau asteptati de 10 ori mai multi oameni. Organizatorii anuntau pe paginile de socializare prezenta a 250.000 de persoane. Si-au pierdut oamenii speranta? A aparut deznadejdea? Renuntam, usor, usor si la tot ce ne mai ramasese ... iesitul in strada?
Citeste si: LIVE TEXT/IMAGINI de la Protestul 10 august 2019: 24.000 de oameni au protestat, sambata seara, in Piata Victoriei
Comentarii