Controalele fiscale – unde se termina normalitatea si unde incepe abuzul? SONDAJ - contribuabilii romani rup tacerea
controale fisccontroale fiscalefiscanaf
Aproximativ 70% dintre contribuabilii chestionati in cadrul unui sondaj EY Romania despre controalele fiscale se plang de volumul mare de documente solicitat de catre inspectori si peste 57% considera ca acestea nu sunt analizate cu atentia necesara. Acest sondaj realizat de EY Romania a inclus 75% mari contribuabili, 15% contribuabili mijlocii si 10% contribuabili mici.
Controlul fiscal in Romania ramane o tema de mare actualitate oricand. Anuntat sau nu, mai rar sau frecvent, cu o tematica anume sau fara, procedura de altfel absolut necesara si obligatorie in orice sistem fiscal, ramane o "sperietoare" pentru contribuabil.
Motivul este simplu si tine de premisa de la care pornesc autoritatile de control in verificarea contribuabilului roman: este imposibil ca toate documentele, inregistrarile, incasarile si platile acestuia sa fie corecte, astfel ca este inevitabila impunerea de taxe si impozite suplimentare.
De-a lungul timpului, contribuabilii romani s-au confruntat cu fel si fel de situatii, generic denumite "nereguli de procedura", atunci cand au trecut prin controalele ANAF. De la neavizarea unei activitati de inspectie fiscala, la suspendarea repetata a controlului si de la necomunicarea delegarii de competenta, la neacordarea unui termen rezonabil pentru a pregati discutia finala, fiecare s-a confruntat cu o situatie sau alta, ori chiar cu mai multe in acelasi timp.
Sub imperiul actualului cod de procedura fiscala – in vigoare din 1 ianuarie 2016 - asemenea nereguli nu au incetat sa apara, desi poate mai putin frecvent si sub alte forme, unele dintre acestea chiar surprinzatoare.
Sondajul si-a propus sa identifice aspectele activitatii de inspectie fiscala ce creeaza probleme si nemultumiri contribuabililor. Cu alte cuvinte, ce elemente din actul de control ii streseaza pe acestia si cum ar putea autoritatile fiscale sa duca la un nivel superior calitatea activitatii de control a creantelor fiscale.
Sondajul a identificat o serie de vicii care au dus, de altfel, la erodarea increderii contribuabilului roman in buna-credinta a inspectorilor ce desfasoara activitatea de control.
Rea-credinta din partea autoritatilor. Faptul ca in aproape 40% din cazuri contribuabilii au avut inspectii incepute in luna decembrie, fara nicio intentie reala din partea inspectorilor de a desfasura realmente activitatea de control. Practic, dupa o prima vizita, acestia au revenit abia in anul urmator, in ianuarie sau chiar mai tarziu, singurul motiv pentru inceperea controlului fiind acela de a nu se prescrie dreptul de a stabili creante fiscale pentru o anume perioada.
Nerespectarea termenul de preaviz. In aproape 20% din cazuri, acest termen nu a fost respectat de catre autoritatile de control ceea ce creeaza, din start, animozitati intre inspectori si contribuabilul care, neavand la dispozitie acest termen pentru a se pregati (a strange documentele si informatiile pentru control), este supus presiunii de a furniza rapid ce documente si informatii ii sunt solicitate de inspectori.
Faptul ca in aproape 40% din cazuri inspectorii nu au prezentat legitimatia, ordinul de serviciu si/sau actul de delegare de competenta, iar atunci cand le-au prezentat, 43% dintre acestia, nu au permis contribuabilului sa le fotocopieze – acest lucru denota neincredere si genereaza suspiciuni, afectand relatia dintre contribuabil si inspector.
Un alt aspect grav identificat de sondaj este ca, in 38% din cazuri, nu s-a permis contribuabililor sa fie insotiti de consultanti fiscali externi, iar in 44% dintre cazuri nu li s-a permis sa aduca avocati la discutiile cu echipa de inspectie. In Codul de procedura fiscala este prevazut expres dreptul contribuabilului de a beneficia de asistenta de specialitate, prin urmare, incalcarea acestui drept, cu buna stiinta, aduce evident atingere dreptului de aparare. De multe ori, conform raspunsurilor la intrebarile din sondaj, inspectorii fiscali s-au declarat surprinsi neplacut sau chiar furiosi de intentia contribuabilului de a veni insotiti de consultanti externi sau cu avocati.
In 24% din cazuri, echipa de inspectie nu a tinut cont de rezultatele din controlul sau controalele anterioare si nici nu au argumentat de ce nu fac acest lucru, desi prin Codul de procedura inspectorii fiscali sunt obligati sa tina cont de rezultatele anterioare, iar in caz contrar sa argumenteze de ce nu se conformeaza acestei obligatii.
In 75% dintre inspectii, desi a fost vorba despre un control prin sondaj (nu se verifica toate operatiunile si documentele contribuabilului), inspectorii nu au stabilit impreuna cu contribuabilul un prag de semnificatie pentru tranzactiile ce urmau sa fie analizate – spre exemplu, stabilirea ca verificarea sa se efectueze asupra operatiunilor mai mari de o anumita valoare. Astfel, desfasurarea inspectiei este ingreunata si se pierde timp cu investigarea unor aspecte ce pot fi nerelevante.
Majoritatea contribuabililor (aproape 70% dintre cei intrebati) se plang de volumul de documente solicitat de catre inspectori si li se pare ca oricum nu sunt analizate cu atentia necesara (peste 57%). Este evident ca aici lipseste o procedura agreata, pentru a stabili ce tranzactii sa fie verificate, astfel ca se merge haotic, in toate directiile, pana se gaseste ceva, se cer multe documente pentru orice fel de tranzactie, ceea ce este extrem de impovarator si cronofag.
Rezultatele sondajului releva clar si problema documentelor netraduse – in 74% din cazuri inspectorii nu au acceptat documente in alte limbi decat limba romana. Este adevarat ca legea (Codul de procedura fiscala) prevede ca limba oficiala este romana, dar inspectorii ar putea accepta, in cazul in care cunosc limba straina respectiva, sa se uite mai intai la documentele respective, cel putin la aspectele care conteaza in tema de control, iar daca este cu adevarat nevoie, contribuabilul sa le traduca. In caz contrar, se pierde timp si se cheltuiesc bani cu traducerea unor documente sau informatii ce se dovedesc, in final, nerelevante ori, mai rau, nici nu sunt luate in seama de echipa de inspectie.
Alte aspecte care au rezultat din sondaj:
-
In 37% din cazuri, contribuabilii considera ca inspectia a fost suspendata nejustificat de catre inspectori
-
In 24% din cazuri, inspectia a fost suspendata pentru ca inspectorii sa analizeze dosarul preturilor de transfer, ceea ce este nelegal, pentru ca analiza respectiva nu se poate face decat in timp ce inspectia se afla in desfasurare
-
In 24% din cazuri, inspectia a fost suspendata dupa implinirea termenului maxim de desfasurare a inspectiei, ceea ce din nou nu este legal deoarece suspendarea poate interveni doar in timp ce inspectia se afla in desfasurare, nu dupa ce ea ar trebui sa inceteze
-
In 50% din cazuri, contribuabilii au semnalat ca activitatea de inspectie nu a fost reluata imediat, ci dupa o perioada de timp, ceea ce a prelungit nejustificat durata controlului. In practica, inspectia dureaza extrem de mult – desi termenul maxim este de 180 de zile, 47% din contribuabili sustin ca inspectia asupra lor a durat 1-2 ani, ceea ce le afecteaza activitatea economica, intrucat sunt nevoiti sa fie permanent la dispozitia inspectorilor.
In aproape jumatate din cazuri (46%), nu s-a tinut cont de jurisprudenta nationala sau europeana, in general cu motivarea ca nu este vorba despre spete identice, iar in peste jumatate (52%) din cazuri, discutia finala a fost doar o formalitate si nu a existat un dialog adevarat cu echipa de control, ci doar un monolog al acesteia – si asta doar atunci cand exista, deoarece in multe cazuri doar se face referire la faptul ca deja contribuabilul a vazut concluziile controlului, intrucat a avut timp sa citeasca proiectul de raport de inspectie.
Nu in ultimul rand, in 73% din cazuri, desi contribuabilul a depus un punct de vedere, concluziile expuse in proiectul de raport de inspectie au ramas neschimbate. Cu alte cuvinte, si de aceasta data se dovedeste ca punctul de vedere exprimat de contribuabil la finalul actului de control este doar o formalitate, inutil, la fel ca discutia finala, intrucat aproape niciodata nu se tine cont de acesta.
"Este evident ca ceva trebuie sa se schimbe radical in sistemul de control din Romania, ca mentalitate si unghi de abordare a contribuabilului de catre autoritatile romane, la care sa se adauge componenta de preventie, educatie si sfat, pentru ca acesta sa stie, pe viitor, cum sa se conformeze regulilor fiscale.
Exemple ca Germania, UK, tarile nordice, dar si SUA, unde contribuabilul este mai intai instiintat cu privire la control si cum sa se pregateasca, lasandu-i-se la dispozitie un timp suficient de mare, incat sa fie la zi cu absolut tot in momentul in care inspectorii ajung la usa lor, ar trebui sa fie modele de urmat si in Romania.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
