O suma pe care, daca vrem sa o platim, spre exemplu, vanzand terenurile agricole ale tarii, nu reusim. Pentru ca cele 14,7 milioane de hectare existente, calculate la pretul mediu de 5.128 de euro fiecare (calculat de Institutul National de Statistica pe baza tranzactiilor din ultimele 12 luni), valoreaza aproximativ 75 de miliarde de euro, mult sub datoria tarii.

 

Un alt calcul ne da fiori reci. Daca raportam datoria la numarul de locuitori ai tarii, reiese ca datoria ar fi de 4.900 de euro. O suma imensa, daca ne gandim la faptul ca in urma cu 30 de ani, la Revolutie, tara ajunsese pe 0 cu datoriile. Romania a reusit sa fie primul stat care isi achita integral datoriile externe, pentru ca, la 30 de ani distanta, sa reusim sa avem o datorie de aproximativ 35% din PIB. 

Nu este un procent care sa ne ingrijoreze, a spus recent guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, care are si nu are dreptate. Are dreptate pentru ca, intr-adevar, 35% din PIB nu reprezinta un pericol iminent pentru economia nationala, este un procent care poate fi tinut sub control cu politici fiscale sanatoase si masuri optime pentru mediul de afaceri, prin debirocratizare si reducerea chetuielilor aparatelor administrative.  Insa o datorie de peste 100 de miliarde de lei reprezinta un mare pericol pentru o Romanie care procedeaza fix invers. Care are 1.300.000 de bugetari ale caror salarii sunt duble sau triple in raport cu mediul privat, avem unul dintre cele mai costisitoare aparate bugetare din UE, iar mediul de afaceri se confrunta cu provocari uriase in a gasi sustinere in politicile adoptate de autoritati.

Datoria aceasta este mai mult decat foarte periculoasa in conditiile in care a fost accesata pentru a plati pensii si salarii, in loc ca acesti bani sa ajunga in infrastructura rutiera, in spitale, in investitii. Pentru ca investitiile preceda banii, preceda investitorii. O autostrada aduce investitori, constructori, stimuleaza afacerile, angajararile, reduce costurile de trasport. Investitiile se transforma intr-un stil de viata mai bun pentru oameni, pe timp mediu si lung. In timp ce noi ne ardem oportunitatile pentru un confort de moment, pentru a acoperi promisiuni electorale populiste de la o luna la alta, generatiile inca nenascute sunt indatorate pana peste cap, iar nota de plata va veni intr-o zi negresit, la cele mai mari dobanzi, duble si triple fata de ale Ungariei, spre exemplu, pentru ca actualul ministru de FInante, Eugen Teodorovici, a acceptat dobanzile uriase la ultimele transe de imprumut, spunand ca "avem bani, dar ne imprumutam pentru ca e un moment bun". Replica nu merita niciun comentariu, in conditiile in care am acceptat niste dobanzi uriase, cum poate fi vorba despre impumut de moft, ca e momentul? Daca nu ar fi nevoie acuta de bani, de ce sa accepti aproape cele mai mari dobanzi din regiune?

Citeste si: Dancila, intampinata de protestatari la Iasi: PSD atata stie: sa ne tina-n saracie