De ce nu isi gasesc tinerii locuri de munca?

Absolvirea unor studii superioare nu garanteaza insertia pe piata muncii, din mai multe motive: fie programele de specializare nu sunt adaptate pietei muncii, fie absolventii nu si-au insusit cunostintele de care au nevoie, ci doar au obtinut o simpla diploma ce nu atesta vreo competenta, fie au invatat, fie au asteptari prea mari de la angajator, preferand sa mai ''copilareasca'' pe banii parintilor pana apare postul de CEO si salariul de 10.000 de euro pe luna care sa le bata la usa. Exista, desigur, si varianta nesansei, a unor tineri capabili, dar ''fara noroc''.

 

In general, insa, oricat de dur ar suna, adevarul este ca profilul tanarului absolvent de studii superioare din zilele noastre nu e tocmai caracterizat de dorinta de a munci, de a evolua treptat si de a depune efort. Totul se vrea repede, acum: bani multi din prima luna de angajare, fel si fel de bonusuri, toate imbinate armonios cu timp berechet relaxare.

 

Cineva trebuie sa o spuna pe sleau: mentalitatea aceasta e foarte raspandita, foarte toxica si, pe de-o parte, vina apartine si parintilor care, in cele mai multe dintre cazuri, ii ''cocolosesc'', refuzand unii dintre ei chiar sa le permita sa se angajeze pe functii care ''nu sunt de nasul lor''. Ei bine, nimeni nu o sa iti bata la usa sa ti ofere postul de director fara sa ai experienta, fara sa transpiri, fara sa te dedici, fara sa pleci de jos.

 

Or, la noi, cultura muncii nu prea e impamantenita in randul tinerilor.

 

Somajul accentuat in randul tinerilor absolventi mai poate avea o cauza: a scolarizarii nepotrivite. Fie scolile de formare, postlicealele sau universitatile nu formeaza specialisti in functie de ceea ce se cere pe piata muncii, fie tinerii isi aleg drumuri nepotrivite.

 

In Romania se intampla ambele fenomene. Pe de-o parte, e o avalansa de scoli si de facultati care scolarizeaza in fel si fel de domenii, fara sa fie conditionate in vreun fel de cerintele de pe piata muncii. 

 

Pe de alta parte, tinerii nu fac cele mai inspirate alegeri, si, din nou, vina e impartita la acest capitol cu parintii. Nu de putine ori am auzit parinti care, desi aveau copii cu rezultate extrem de slabe la invatatura, visau ca acestia sa devina cine stie ce soi de intelectual. Or, lipsa de realism din acest punct de vedere e extrem de scumpa in timp. Copiii care ar trebui sa urmeze scoli profesionale, sa invete o meserie, sa fie, deci, independenti, ajung in facultati (de altfel, lucru la indemana oricui, azi). De bine, de rau, finalizeaza cursurile si obtin si diploma aferenta. Insa, din moment ce un astfel de tanar nu a reusit niciodata sa performeze, pana la varsta la care s-a inscris la facultate, nici acolo nu va reusi sa deprinda competente. Va obtine o diploma pe care o va inrama, ajungand, dupa ani si bani pierduti prin scoli, sa lucreze ceva ''inferior'' nivelului lor de pregatire, lucru ce se putea intampla foarte frumos de la inceput, timp in care tanarul respectiv producea, nu cheltuia inutil ...