de Ion Dan Trestieni
la 26 Iun. 2017
Acum multi ani am participat la un simpozion de sociologie de care imi amintesc frecvent.
Acolo am expus teoria mea despre integrare-adaptare la locul de munca .
Pe scurt, era vorba despre un model care pornea de la definitiile: adaptarea insemna sa-ti realizezi bine sarcinile de munca ; integrarea inseamna sa-ti realizezi bine sarcinile de munca si in plus sa resimti satisfactie datorita acestui lucru.
La sfarsitul simpozionului a venit la mine un colonel din armata romana , sociolog si el. Mi-a spus ca este de acord cu teoria mea dar ca are un amendament, pentru cazul armatei : un soldat bun -adaptat – este unul care lupta corect si aplica tot ce a invatat la instructie. El stie sa-si apere pielea . Cel mai bun soldat pentru armata – integrat – este unul care lupta corect, aplica tot ce a invatat si...este gata sa moara pentru tara.El nu-si apara pielea in toate circumstantele. Aceasta ar fi suprema sa satisfactie si motivul celebrarii lui ca erou.
Nu am putut sa nu-mi aduc aminte de acest episod luand cunostita de ultima drama a jurnalistilor de razboi . Doi jurnalisti francezi si unul irakian au murit dupa explozia unei mine pusa in nisip de catre djihadisti. Acesti jurnalisti au fost , conform teoriei mele, integrati in meseria lor. Erau personalitati exceptionale – numai astfel de personaliatati sunt capabile sa reziste pe scenele operatiunilor militare de razboi. Unde se moare atat de frecvent incat iti poti pierde usor spiritul de conservare, innebunind.
Am informatii despre acesti eroi, mari profesionisti ai reportajelor de razboi, din doua articole citite recent :” Le journaliste francais Stephan Villeneuve et son confrere kurde Bakhtiyan Haddad tues a Mossoul”, Alexandre Piquard, Le monde, AFP si Reuters, 19.06.2017 - “La journaliste Veronique Robert etait “une vrai professionenelle de guere””, Le Monde, 26.06.2017.
Acesti jurnalisti au murit in plina forta creatoare, la locul reportajului, neimpacati cu soartea lor finala . Conform unei traditii romanesti, pentru a nu deveni ‘moroi” (strigoi) ii voi rosti , ii voi evoca, ca si cum ar fi printre noi.
Stephan Villeneuve (francez), Bakhtiyan Haddad (kurd irakian), Veronique Robert (frantuzoaica) si Samuel Forey (francez) isi faceau reporatjul la Mosul, alaturi de armata irakiana, care-i vana pe djihadisti. La un moment dat a explodat o mina ascunsa sub nisip . Primii doi jurnalisti au decedat pe 19 iunie si Veronique Robert pe 24 iunie. Samuel s-a ales cu rani usoare.
Reportajul a fost comandat de emisiunea “Envoye Special “ (trimis special) a canalului France 2. In acest moment, colegii lor de platou sun foarte iritati de astfel de “comenzi” care te pot costa viata .
Stephan Villeneuve
Stephan a fost jurnalist reporter de imagini de razboi.Avea o mare experienta in acest domeniu . El a filmat pentru documentarul genial realizat in Libia despre nasterea si finantarea statului islamist.
A primit Ordinul de Cavaler al Legiunii de Onoare, post mortem
Bakhtiyar Haddad
Kurd irakian, bun cunascator al limbii franceze si al catacombelor informatiilor de razboi din Irak. I-a insotit de multa vreme pe jurnalistii francezi pe teren . Ei nu se mai puteau dispensa de prezenta lui.
Samuel Forey
Este singurul care a scapat cu viata din explozia minei, alegandu-se cu rani usoare la obraz si la brat Ii plange pe colegii lui.
S-a stabilit in Orientul Mijlociu din 2011 . Actualmente locuieste la Erbit , in Kurdistanul irakian.
Veronique Robert
Pe pagina ei de Facebook facea adesea referinta la cantecul “Ma numesc Bagdad” cantat de Tina Arena, un ecou al dramei irakienilor.
Anul trecut , dupa o lunga perioada de retragere din locurile conflictuale, Veronique s-a hotarat sa revina pe “teren”. A vrut sa insoteasca in lupta fianala din Mosul divizia de elita a irakienilor, “Golden Division”.
A plecat cu un carnet de adrese “beton” si cu relatii la toti membrii Statului Major irakian .
In ultimul ei reporatj ii urmarea in special pe djihadistii proveniti din Franta si “pusese mana” pe Ali, fotograful Daech, posesor al unui album unic de portrete de djihadisti.
Desi lucra pentru Paris Match care a hotarat sa-si retraga echipele din teren dupa ranirea lui Alvaro Canavas (fotograf) , ea nu a vrut sa plece. Asa a fost contactata de echipa “Envoye Special” de la France 2. Asa a inceput lucrul cu Stephan Villeneuve si Bakhtiyan Haddad . Si au lucrat foarte bine pana pe 19 iunie. Atunci a explodat o mina care i-a ucis pe toti trei. Veronique avea 54 ani.
S-a vorbit mult despre ea. Pentru a intelege acesta meserie de exceptie este bine sa stiti ce se spunea despre Veronique.
Era dificila, avea multe idei fixe , total nonconformista si mult mai autonoma decat confratii ei. Nu obosea niciodata, nu se plangea niciodata, era mereu in actiune.Emilie Raffoul spune ca “era o femeie adevarata intr-un univers inundat de testosteron , o personalitate solara “
Din 2014 au murit in Irak 26 jurnalisti in cautarea adevarului .
Din 2014 au murit in Irak 26 jurnalisti in cautarea adevarului .
Veronique Robert avea cercei cu perle pe care nimeni nu a vazut-o scotandu-i vreodata.
Va plang si eu, Mare Doamna, cu lacrimi de perle !
Comentarii