Mai este romanul frate cu codrul? Dupa ce se va modifica/abroga OUG 51/2016, probabil ca nu!

Mai este romanul frate cu codrul? Dupa ce se va modifica/abroga OUG 51/2016, probabil ca nu! padurecheresteataieri ilegalemediu natural

Desi suntem un paradis al Europei in materie de paduri, desi avem cele mai multe paduri virgine, ne paste pericolul pierderii acestui avantaj.
In acest moment face foarte multa valva in lume cartea unui padurar german .Paul Wohlleben vorbeste despre “Viata secreta a arborilor”. Este o superba combinatie de o experienta de o viata printre arbori si gaselnite ale studiilor stiintifice despre paduri, publicate mai ales in prestigioasa revista “Nature”.

Pentru Wohlleben padurea nu este o colectie de obiecte ci un organism viu. Am citit, fascinat, un material scris de Sandra Lorenzo si publicat in Le Monde, despre aceasta carte - Les arbres ont une vie secrete que nous n’imaginons pas, 26.03.2017.

Cel mai bine ar fi sa spun povestea arborilor, asa cum reiese ea din material.

Arborii comunica intre ei, isi impart echitabil bogatia solului, se ajuta reciproc, invata unii de la altii Totul se bazeaza pe circulatia de informatie prin retelele de filamente ale ciupercilor, pe natura sociabila a fagilor, pe limbajul radacinilor care se rup. Contrar opiniei comune a expertilor - gradinari si padurari - ca idealul pentru arbore este un spatiu gol, vital, unde sa se dezvolte, un arbore, ca fagul, are nevoie mai ales de compania congenarilor sai. Prin radacini ei nu doar isi trag apa si alte elemente din sol dar si comunica, schimba informatii despre tipul de hrana pe care sa-l foloseasca la momentul oportun. Ei stiu ca impreuna fac mai bine fata presiunilor conditiilor meteorologice. Stiu ca se pot apara mai bine, impreuna, de atacul dusmanilor.

Daca un arbore este atacat de insecte, el secreta un gaz, ca sa se apere. Acest gaz este perceput si de ceilalti arbori si il secreta si ei. Ciupercile compun un fel de fibre internet ale padurii prin care arborii pot sa comunice, sa anunte pericolele. Cand un arbore se imbolnaveste congenerii lui il ajuta sa-si revina. Ei ii trimit prin radacini substantele de care are nevoie. Nu vor inceta sa faca acest lucru pana nu se va insanatosi sau va muri. Un trunchi care pare mort poate sa mai traiasca cativa ani datorita solidaritatii arborilor. Stiinta le da dreptate arborilor adulti si puternici care nu se grabesc sa le faca prea mult loc tinerilor. Sub ramurile inalte ale arborilor vigurosi filtreaza abia 3% din lumina soarelui. Adica exact atata cat le trebuie vlastarelor ca sa aiba o fotosinteza minimala. Aceasta restrictie a luminii este ceea ce Wohlleben numeste o “masura educativa”.

Asa cum au dovedit-o studiile stiintifice a creste lent la inceputul vietii, in cazul arborilor, inseamna a-ti spori sansele de a atinge o varsta venerabila. In afara de aceasta viziune pe termen lung arborii au de asemenea o cunoastere extrem de fina asupra scurgerii timpului si a succesiunii anotimpurilor. Chiar daca exista zile racoroase de vara si ierni primavaratice, arborele nu se lasa pacalit. Nu-si ia protectie impotriva frigului si nu inmugureste cand nu trebuie. O sa-mi spuneti ca ati vazut arbori pacaliti. Se poate, dar nu erau dintr-o padure solidara. Arborii padurii stiu sa coreleze lungimea zilelor cu temperatura resimtita.

La ce ne foloseste aceasta poveste, cel putin la fel de reusita ca “Povestea Bradului de Craciun” a lui Andersen ? Aici am sa-l citez pe Paul Wohlleben: “Cand stim ca un arbore este sensibil la durere si are o memorie, ca parintii arbori traiesc cu copiii arbori, nu putem sa-i taiem fara sa ne gandim inainte...Marile plante nu au creier, nu se pot deplasa decat foarte lent, preocuparile lor nu au nici un raport cu ale noastre, cotidianul lor se deruleaza intr-un ralanti extrem. Cum sa te miri ca arborii sunt tratati ca lucruri, chiar daca nimeni nu ignora faptul ca sunt fiinte vii? […] Ar trebui sa tratam arborii asa cum tratam animalele, evitand suferintele inutile”.

Aceasta este o concluzie esentiala, cu atat mai mult cu cat viata noastra, fara paduri, ar fi insuportabila, daca nu chiar imposibila, si, deci, nu trebuie sa le provocam suferinte inutile. In Europa, padurile ocupa 40% din suprafata si absorb 10% din emisiile anuale de CO2 : le capteaza prin fotosinteza si le stocheaza in trunchiuri, ramuri si radacinile arborilor, precum si in sol. Se creeaza un put natural de carbon.

Tratarea animalelor ca pe niste fiinte care pot suferi sau pot produce suferinta are un istoric interesant. In Evul Mediu animalele erau judecate pentru pagube sau crime provocate oamenilor. Astfel, in 1513 un porc a fost condamnat de un tribunal din Virlon, Franta , la moarte prin spanzurare, pentru ca a devorat un copil.  In general, animalele erau judecate de tribunale laice, pentru crime si de tribunale ecleziastice, pentru pagube – rozatoarele si insectele care distrugeau recoltele. Astazi sunt condamnati la ani de inchisoare oamenii care produc, in mod voluntar, suferinta unor animale.

Dar ce parere are Bruxelles-ul, grupul nostru de referinta, despre soarta padurilor in Europa? Are o parere amestecata, ceea ce ne amesteca si pe noi, si mai tare, pe plaiurile mioritice.Pe 27 martie s-a tinut in capitala europeana o reuniune asupra rolului sectorului forestier asupra incalzirii climatice. Si nu s-a rezolvat dilema. Ce este mai bine? Sa se protejeze padurile pentru a lupta impotriva emisiilor de carbon, sau sa se taie mai mult din padure? Ei bine, marile tari forestiere vor sa se mearga pe a doua varianta. Din varii motive si in pur spirit capitalist padurea ocupa un rol minor in constiinta decidentilor politici.

Bilantul carbon al sectorului forestier – diferenta dintre volumul de carbon extras din atmosfera prin cresterea arborilor sau prin plantari si volumul de carbon eliberat prin taieri sau defrisari – a fost contabilizat in cadrul Protocolului de la Kyoto asupra reducerii gazelor cu efect de sera. Dar! Emisiile si absorbtiile acestui sector nu sunt incluse in “Pachetul climat-energie” european. Acest pachet vizeaza reducerea cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de sera de acum pana in 2030, luand ca baza de comparatie 1990. Actiunea climatica a Europei se bazeaza numai pe doi piloni: piata de carbon (11.000 de instalatii industriale care vor trebui sa-si reduca emisiile de carbon cu 43% pana in 2030) si sistemul de partajare a efortului climatic prin eficientizarea transportului, constructiilor si agriculturii( reducere de emisii carbon cu 30% pana in 2030). Abia acum se gandeste Bruxelles-ul sa introduca si al treilea pilon – padurile Europei.

In perioada 2020-2030 acest sector ar trebui sa nu aiba nici o emisie neta de gaz cu efect de sera, asa incat bilantul de carbon sa fie neutru sau pozitiv. Ca baza de pornire se ia intensitatea gestionarii forestiere in perioada 1990-2009. Franta, Finlanda si Austria refuza acest plan . Ele cer sa se ia in calcul, ca baza de pornire, planificarea forestiera nationala existenta acum.

Austria este un fel de lup cioban la oile, pardon, padurile noastre. Cu complicitatea politicienilor romani corupti austriacul Gerald Schweighofer ne devoreaza, efectiv, padurile, in beneficiul lui si al Austriei. El prelucreaza 70% din cheresteaua noastra. Ori noi lasam sa se intample piesa “Paradisul Pierdut”. Inca suntem plamanul Europei, inca avem cele mai multe paduri virgine din Europa-probabil 100.000 hectare, din care s-au inregistrat abia 30.000 de hectare. Inca avem cele mai mari paduri de fag din spatiul euro-asiatic: 2.000.000de hectare. Ori, se stie ca fagul produce mai mult oxigen decat bradul, molidul sau pinul.  Constienti de pericolul care ne paste, guvernantii tehnocrati au dat  OUG 51/2016 care a avut ca efect diminuarea taierilor ilegale cu 80% si dublarea pretului lemnului.

Noua alianta de la guvernare, PSD - ALDE nu a suportat insa un astfel de afront. Nume grele ale PSD - Adam, Sarbu, Craciunescu - sunt anchetati pentru taieri ilegale de paduri. Federatia Proprietarilor de Paduri a atacat ordonanta. Padurile au fost scoase de la Mediu si puse la Agricultura, adica la exploatare. In data de 22 februarie 2017 Comisia de Agricultura din Camera Deputatilor a propus amendamente prin care sa se depenalizeze taierile ilegale de paduri, inclusiv in zonele protejate sau in padurile virgine. De fapt, se doreste abrogarea definitiva a OUG 51/2016.

De aceea nu cred ca povestea arborilor, rostita de padurarul german, ii va emotiona pe guvernantii nostri. S-ar putea insa sa-i emotioneze pe nepotii lor. Si sa se intoarca vorba “romanul este frate cu codrul”.