Mai presus de religie crestinismreligiecultura generalamihai eminescu

"Religia - o fraza de dansii inventata Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug, Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata, Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata, Ati mai purta osanda ca vita de la plug?, o strofa extrasa din capodopera eminesciana "Imparat si proletar".
Eminescu, poetul neamului romanesc, a abordat tema religiei intr-una dintre capodoperele sale literare. Era ateu, spun unii, insa nu putem sa nu cugetam asupra acestor acte de creatie, lasate noua ca o mostenire culturala inestimabila.

De cand ne nastem si pana murim, singura certitudine pe care o avem este, ironic, "moartea". Ne dam intalniri, stabilim evenimente si asteptam toata viata "momentul ideal". Nu ii voi spune azi ca o iubesc, nu am timp astazi sa stau cu copilul, nu l-am sarutat de noapte buna, nu e momentul sa imi urmez visul ... lasa, va exista o data viitoare.

Si daca nu? Ce iti ofera garantia ca omul de la care ti-ai luat ramas bun de dimineata iti va mai aparea vreodata in cale? Cate ganduri au ramas nerostite, inghitite in sec de amandoi si inundate in privirile scurte care s-au intersectat intr-un moment anume, in timp ce alergati amandoi, in haosul vietii?

Nu avem garantia ca vom putea vreodata sa mai facem ceea ce astazi nu am reusit, ceea ce astazi nu am simtit, ceea ce astazi am amanat. 

Poate o vom face "pe lumea cealalta". Poate acolo vom avea sansa sa ne reparam greselile, sa ne spunem ofurile, sa ne acordam mai mult timp, sa ne deschidem unul altuia, poate acolo vom primi recomensa si rasplata, sau, dupa caz, pedeapsa. Si daca nu? 

Daca totul este doar o adiere, daca suntem doar o adiere temporara si fragila de vant tomnatic, ce doar cateva clipe pe pamantul milenar isca o tornada de frunze la umbra unui salcam? Daca... e doar atat?

E un pacat sa te indoiesti de viata vesnica, spun crestinii, insa au fost puse in oameni patimi, adanci cat o vecie si li s-a poruncit de asemenea, oamenilor sa se abtina, nedumeriti ne zbatem intre porunci diverse .... "cum poti sa inclini o cupa iar ea sa nu se verse?". Am citat din framantarea unui poet, scrisa acum aproape o mie de ani ... Omar Khayam.

Am fost creati cu darul gandirii si nu cred ca e pacat sa folosesti inzestrarile divine, si dincolo de "crede si nu cerceta", sigur sunt realitati, alte realitati, nespuse, dar care oricat ar fi de diferite de ceea ce ne spune Biserica azi, nu ar trebui sa ne intereseze.

Religiile sunt creatia omului pe Pamant, interpretarea subiectiva si materializata a idealurilor spirituale si conceptiilor despre facerea lumii. Insa, religia si spiritualitatea au din ce in ce mai putine conexiuni in vremurile noastre.

Dezbinarea dintre religii, razboaiele pe aceasta tema formeaza prapastii intre oamenii care aderand la un anumit cult sau dogma, uita de fapt de principiile morale, umane, spirituale, general valabile.

In opinia mea, dincolo de fragmentarile bisericilor si cultelor, singura religie a omului ar trebui sa fie bunatatea. Sa aderam cu totii la valori morale, indiferent care este mana cu care ne inchinam sau zeul pe care il divinizam.

In fond, singura garantie este moartea, dupa cum spuneam, asa ca, nici crestinul, nici musulmanul, nici budistul nu are certitudinea ca el are dreptate si atunci, de ce nu s-ar situa el deasupra religiei, adoptand principiile morale?

Fiecare religie promoveaza binele, iubirea, depasirea conditiei telurile, profane. Insa a urma orbeste o dogma scrisa la randul ei de niste oameni, intr-o anumita perioada istorica, cu anumite interese mai mult sau mai putin corecte, nu inseamna credita, inseamna indoctrinare. Iar acest lucru sfideaza inteligenta si accesul la cunoastere de care dispunem astazi, si daca Dumnezeul nostru ne vrea binele, si suntem creatiile Lui, "dupa chip si asemanare", cu siguranta nu ne-a lasat sa traim pe Pamant ca niste ignoranti.

Insa a te indoi de unele adevaruri biblice nu inseamna a deveni ateu. Nici pe departe. Religia are scopul ei si, oricat de jignitor ar fi pentru specia umana dupa miliaone de ani de existenta, uneori este singurul zid care ne desparte de anarhie. Uneori, oamenii nu sunt rai pentru ca, pe undeva, isi mai pun problema unei pedepse divine, insa cat de deteriorata este conditia umana, care se mentine in niste standarde morale decente doar din teama?

"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa si spera intr-o rasplata, atunci suntem, intr-adevar, o adunatura jalnica", spunea Einstein si cata dreptate avea! 

Avem nevoie de religie, pentru ca doar de teama unei pedepse, uneori omul isi tine instinctele in frau, si reuseste sa treaca prin viata de multe ori dificila, cu speranta izbavirii de pe lumea cealalta. Poate ne mintim frumos, dar altfel nu s-ar putea.

Citeste si: Idealul in afaceri: Sa lucrezi cu banii altora. Investitii ZERO, profituri mari