Ministerul Abramburelii Nationale
ministerul educatieiinvatamantmonica anisie
In cei 30 de ani de capitalism, Romania a inteles sa trateze Educatia, schimband ministrul de 24 de ori. Unii dintre ei au fost reciclati in functie, altii plasati pe scaunul de sef cateva luni, dar toti si-au pus amprenta pe un sistem disfunctional, incoerent si paralel cu orice forma moderna de invatare. Pe cei mai multi dintre ei nu avem cum sa ii uitam, lor apartinandu-le greseli de exprimare si gafe impardonabile, care ne-au dat speranta ca, daca ai nostri copii vor avea rezultate mediocre la scoala, macar au sansa reala de a ajunge ministri ai Educatiei in Romania. Vorba aia: iarna nu te ninge, vara stai la racoare ... Din pacate, nici ministrul in functie nu se dezice de abrambureala specifica Ministerului Educatiei, venind in spatiul public cu maxime si cugetari de tipul: "Daca ne vom razgandi, nu va fi in acel fel, ci altfel. Clar?"
Ni-l amintim cu totii pe Liviu Pop, unul dintre predecesorii ministrului in functie, Monica Anisie. In opinia lui, scoala este gratuita, pentru ca elevii nu platesc nimic. Doar parintii cotizeaza.
"Educatia e gratuita conform Constitutiei. In fapt, cineva trebuie sa asigure aceasta gratuitate. Statul asigura o parte din gratuitate, parintele asigura alta parte din gratuitate, copilul nu plateste nimic”, declara in luna iulie a anului 2017, ministrul Educatiei la un post de televiziune.
Tot domnia sa se face responsabil si de faptul ca anul scolar de la acea vreme a debutat cu un "i" "mancat" din substantivul articulat "copiii". Dupa ce a tinut un discurs in care a folosit acest cuvand cu doar doi "i", desi contextul cerea sa fie trei, ministrul s-a scuzat, spunand ca "un functionar din Minister a gresit la transcriere". Aflat in legatura directa la un post de televiziune, ministrul a fost intrebat ce valoare morfologica are, "i-ul" care lipsea. In acel moment, ministrului i s-a inchis brusc telefonul. Ce mi-e o stafie, ce-mi sunt o mie, vorba reclamei. Asa si cu "i-urile" astea. Ca e unul, ca sunt doi sau trei, e ca la zerourile din contul din banca. De la un anumit numar in sus, nu mai conteaza.
Insa tabloul profilului de ministru poate fi definit, fara prea multe povesti, tot cu o maxima a domnului Pop: "in viata exista greseli si erori si greselile se pot corecta, dar erorile nu".
La fel ca Liviu Pop, si Ecaterina Andronescu a ajuns la sefia Ministerului Educatiei de cateva ori. Recomandata tot de "vocea si talentul" domniei sale, a reusit sa isi castige apelativul "Abramburica".
Doamnei Andronescu i se atribuie replici de inalta eruditie, precum: "orice evaluare evalueaza pe subiectele pe care examenul le presupune in evaluarea respectiva”, "Intorcandu-ne aici, in judetul Alexandria, am fost martorul inceputului universitatii pe care dumneavoastra astazi o aveti aici",
"Nu MAI imi scrieti mesaje” a fost replica doamnei ministru pentru elevii care i-au scris cerandu-i sa-i ajute cu subiectele de la Evaluarea Nationala. Doamna ministru probabil a lipsit de la ora de limba romana, cand profesoara explica chestii dubioase despre adverbul de intarire.
Acest clasament nu ar fi complet fara Daniel Breaz. In mai 2018, s-a remarcat in spatiul public prin afirmatii despre familia monoparentala pe care nu o considera, de fapt, o familie in sine, el fiind un sustinator al celei traditionale. In viziunea sa, o mama singura cu doi copii "a fost o familie, dar s-a intamplat ceva si nu mai este”. Pe principiul "era pe cand nu am zarit-o, astazi o vad, si nu e", ca tot ii place domnului Breaz de Eminescu, dupa cum vom vedea mai jos.
"Pentru mine, ca roman, ca si cadru didactic, consider ca Mihai Eminescu este cel mai mare poet CARE l-a dat Romania“.
Aici, daca e sa il luam pe domnul Breaz "la bani marunti", greseala nu e doar renuntarea la prepozitia "pe” din acuzativul cu prepozitie "pe care”, ci si folosirea constructiei "ca si", dar ne complicam si nu e cazul!
Sarind peste timp si alte prezente scenice de acest tip, ajungem in prezent, la actualul ministru al Educatiei, Monica Anisie.
Dincolo de deciziile controversate luate la nivel de strategie, doamna Anisie si-a pus semnatura pe cateva replici care probabil ar face deliciul catorva momente si schite, daca l-am mai avea pe Caragiale. Ce-ar mai curge cerneala din condei!
Doamna Anisie a avut cateva interventii publice, in care a venit cu lamuriri, detalii si precizari care ne-au facut sa intelegem tot, mai putin esenta:
"Daca ne vom razgandi, nu va fi in acel fel, ci altfel. Clar? Alta intrebare!"
"Mai vorbim atunci. Daca mai vorbim. Daca nu, ne mai auzim o data sa va zic ce v-am zis azi. Poate"
"O sa fie bine, daca va fi. Probabil ca vom deschide daca se va putea. Daca nu, nu"
"In ambele cazuri va fi cumva, vedem cum, daca e sa vedem. Daca nu, nu"
"Trebuie sa intelegeti ceva cat se poate de serios: -vom face intr-un fel, pentru ca noi avem absolut tot clar in cap!"
Cat randament poti sa dai ca elev, cand sistemul ( care ar trebui sa te formeze, sa te invete, sa te educe), e plamadit de maini prin care cartea a ajuns doar ca sa fie stearsa de praf?
Editoriale pe aceeasi tema:
Paradoxul invatamantului romanesc: Profesori cu nota 2
