de Ion Dan Trestieni
la 13 Apr. 2017
Se apropie Serbarile Pascale si ale lor mese conviviale. Intotdeauna au fost asociate, la romani, cu carnea de miel, ouale colorate, cozonacul, pasca si vinul rosu. Oamenii se intalnesc. Isi impart hrana si bautura. Ciocnesc ouale. Isi transmit mesaje simbolice: “Hristos a inviat!” - “Adevarat a inviat !”.
A manca cu un altul este un joc foarte subtil. Poti sa te intelegi mai bine pe tine si pe celalalt. Exista comportamente generate de maniera de a gandi insusirea mancarii si a bauturii. Exista campuri de putere care te fac solid sau fragil.
Multe idei din acest material au fost inspirate de articolul “Ce que votre rapport a la nourriture dit de votre confiance en vous”, scris de Emmanuell Turquet, publicat in “Le Huffington Post”, 22.10.2016.
Scena mesei poate fi decriptata cel putin prin doua orientari filozofice diferite.
Masa conviviala
A manca cu un altul este un semn de acceptare si de solidaritate la care vrem sa fim asociati. Este vointa noastra de a ne apropia de un altul. Este “inrudirea prin mancare”, despre care a scris sociologul francez Jean-Claude Kaufmann. Dar nu este o uitare de sine absoluta in beneficiul atmosferei.
Masa egoista
Proximitatea cu hrana poate sa ne trimita si la ce este mai arhaic in noi. Poate trezi egoismul nostru, purtat de viziunea “fiecare pentru el”. Instinctul nostru animal se poate trezi (instinctul, bine ascuns, anterior socializarii noastre prin invatarea bunelor maniere). Sa nu uitam ca oamenii preistorici isi permiteau “marea placere” de a-si manca dusmanii invinsi. Prezenta hranei ne face uneori sa scotocim prin ce avem, sa comparam ce avem cu ce are altul si sa ne aparam cu dintii hrana. Desigur, nu recunoastem acest lucru. Nu suntem mandri.
Explicatia acestui comportament este dezvoltarea instinctului de supravietuire. A te hrani face parte din automatisme, din obiceiurile arhaice pe care le-am pus in act acum mii de ani. Este o abilitate inascuta, un fel de memorie ereditara indispensabila vietii noastre. Nu trebuie sa ne miram ca uneori suntem prinsi din urma de aceasta pulsiune si ca revenim la acest automatism arhaic, chiar daca socializarea si intelepciunea noastra s-au mai dezvoltat de atunci. Si chiar daca nu se mai pune problema supravietuirii.
Intr-o scoala libera din Danemarca -Folk-High-School in Viborg – am asistat la un exercitiu de dezvoltare a acestui instinct. Masa de dimineata se deschidea la ora 7:30. Am venit la masa la ora 8 si...nu am mai gasit nimic (bufet suedez). A doua zi am venit la 7:45. Si… nu am mai gasit nimic. A treia zi am venit la 7:30. Toti elevii scolii erau masati in fata usii de intrare. Cand s-a deschis usa s-au repezit la mancare si cand s-au dat la o parte...nu mai era nimic. In urmatoarele zile m-am zbatut sa apuc si eu ceva. Mi s-a explicat ca acesta era un proiect pedagogic : viata este o lupta pentru existenta. Prin acest exercitiu elevii danezi, mi s-a spus, isi castigau increderea in sine.
Hrana si pozitionarea in grup
Actul hranirii trimite discutia si spre locul pe care-l ocupam intr-un grup si teritoriul care ni se aloca.
Poetul si epigramistul Martial (40-103 DC) a avut foarte multe epigrame referitoare la mesele din Roma, in vremea lui. Era foarte sensibil la comportamentul mesenilor si la cinstea care i se acorda lui. Iata cateva creatii (Din epigramele lumii (2000) , traducere Aurel Iordache)
Lacomului Sabidius
Trecea in jurul mesei o tava cu placinte;
Am vrut sa-nfulec una, dar prea era fierbinte.
Dar pofta lui Sabidius era mai arzatoare
Si-a tot suflat in ele, cat a putut de tare.
Placinta a racit-o, cum am fi vrut sa fie,
Dar n-a atins-o nimeni: era o scarnavie!
Critica literara
Cand Slius la masa asteapta sa-l poftesti,
Da-i voie, langa tine, s-asculte cum citesti.
- Perfect! Cata vigoare! Cat spirit! Ce frumos!
- Atat dorisem. Pranzul ti l-ai platit. Stai jos!
Avarului Cotta
In cupa ta de aur fin,
Mi-ai dat posirca (nu-i zici vin).
Ulcica mea nu-i lucru rar,
In schimb, mi-e vinul de... clestar
Prin ceea ce mananc si prin locul care mi se ofera la masa, verific cat de mult sunt iubit de catre ceilalti. Unii isi creeaza norme de grup, egalitare, pentru a scapa de stresul sub-evaluarii.
Am avut ocazia sa asist la o impartire a prazii, intre vanatori, in Fagaras. Angela, sateanca care se ocupa cu transarea vanatului si gatirea minunatei tocanite de organe de mistret, m-a fascinat. Dupa ce a transat in 8 parti mistretul vanat -erau 8 vanatori- a pus carnea in pungi separate. Ea statea cu spatele la vanatori si intreba, aratand cate o punga :”Cine o vrea pe asta?”. Asa s-a facut imparteala. Poate ca era o urmasa a lui Alexandru Macedon – el punea in mijlocul razboinicilor stiva cu lucruri praduite si-i invita sa-si ia ce au nevoie. A cantarit mult acest gest in victoriile sale.
Emmanuell Turquet ne relateaza povestea uneia din clientele sale. Clienta avea un frate. Cand erau mici jucau un joc al lor. Unul din frati impartea prajitura si celalalt frate avea privilegiul de a se servi primul.In felul acesta au deprins, amandoi, notiunea de echitate. La romani circula vorba”cine imparte, parte isi face”. Si, dupa cate am vazut, chiar se respecta aceasta indicatie.
Fatetele actului de a te hrani
Hranirea poate sa transmita generozitate, uitare de sine, individualism, independenta, egoism, lipsa de jena, oportunism.
In timpul mesei vezi de toate:
- cei care vor sa se imparta totul;
-cei care nu vor sa li se ia din farfurie;
-cei care ciugulesc din farfuriile altora;
- cei care-ti cer sa gusti de la ei, ca un semn de stima;
-cei care au grija ca totul sa fie impartit echitabil;
- cei care rezerva bucatile bune pentru ei;
-cei care rezerva bucatile bune pentru altii;
In final, comporatmentele create in jurul notiunii de hrana vorbesc despre un singur lucru: increderea in sine si corolarul sau, capacitatea de a te deschide catre altul.
Impartim cu serenitate hrana cand ne simtim, in acelasi timp, autonomi si si intr-o relatie de interdependenta cu altii. Adica suntem constienti de ceea ce suntem si de ceea ce ne poate aduce celalalt.
Masa poate aduce doua serii de comporatmente contradictorii:
- placere, impartire, generozitate, extroversiune, impertinenta placuta (tupeu simpatic)
-inconfort in a-ti gasi locul, stres, inchidere in sine (introversiune), meschinarie, lupta pentru putere.
Vin Sarbatorile Pascale. Un prilej de a va cunoaste mai bine pe voi insiva, de a-i cunoaste pe altii, de a reface drumuri pierdute, de a va construi drumuri noi. Simbolistica Oului de Paste este un nou inceput, dupa cum ne spunea genialul Mircea Eliade. Se poate schimba totul, la masa! Pofta buna si sarbatori fericite!
Comentarii