Traditii din mosi-stramosi pentru un An Nou spornic. Cele mai populare obiceiuri la romani, de Anul Nou
anul noutraditiiobiceiuricolindemersul cu caprasorcovaumblatul cu ursul
Traditiile romanesti pentru Noul An abunda de fel si fel de obiceiuri despre care strabunii nostri credeau ca sunt aducatoare de belsug, ca alunga spiritele rele, ca ne aduc in prag un an nou spornic, imbelsugat, ne mentin sanatatea si ne aduc tot ce ne dorim pentru a fi fericiti din clipa in care ceasul va arata ca ora 12 fix a trecut, si am intrat intr-un nou an.
Cele mai multe dintre datinile pe care le vom aminti sunt raspandite in aproape toata tara si nu e roman care sa nu fi auzit vreodata despre ele:
Mascatii. Mersul cu capra. Umblatul cu ursul. Plugusorul. Sorcova. Strigatul peste sat
Fiecare regiune geografica a tarii are ca specific o anumita traditie de colindat pentru Noul An. Peste tot, insa, tinerii flacai si gingasele fete, merg din casa in casa pentru a ura oamenilor un an nou mai bun, mai spornic si mai imbelsugat.
Mascatii bucovineni
In Bucovina, obiceiul e ca ''mascatii'' sa se reuneasca si sa umple in ceata de tineri flacai, deghizati intr-o sumedenie de personaje cu simbolistica aparte: , frumosii, dracii, ursarii, capra, ursul, cerbii, uratii, si asa mai departe. Spre seara, ceata se sparge in grupuri, care merg sa colinde pe la casele satenilor, pana ce Soarele rasare, in prima zi a noului an.
(foto: Boianul din Bucovina)
Mersul cu capra
Mersul cu capra este, insa, un alt obicei, mult mai raspandit decat obiceiul mascatilor din satele bucovinene. Oamenii colinda cu capra atat in Moldova, Ardeal si Transilvania, cat si in Muntenia si Oltenia. Direfenta este ca in fiecare dintre regiuni, personajul central al colindului - animalul - este numit diferit: se numeste ''colind cu capra'' sau ''turca'' in Moldova si Ardeal, borita (de la bour) in Transilvania de sud, in timp ce in Muntenia si Oltenia, se numeste ''brezaia''.
Conform obiceiului, mai multi tineri pleaca la colindat, din casa in casa, avand cu ei un alt flacau, care e deghizat cu o masca cioplita din lemn, in forma unui cap de captra. Ceata e zgomotoasa, iar capra smuceste, sare, si face fel si fel de giumbuslucuri, in timp ce clampane din gura de lemn, iar cei colindati asista, astfel, la un adevarat spectacol coregrafic.
Potrivit etnografilor, mersul cu capra, dar si obiceiurile de a se deghiza in animale, provin din ceremoniile sacre arhaice inchinate mortii si renasterii divinitatii.
''Capra se alcatuieste dintr-un lemn scurt, cioplit in forma de cap de capra, care se inveleste cu hartie rosie. Peste aceasta hartie se pune o alta hartie neagra, marunt taiata si incretita in forma parului.
In loc de aceasta se paote lipi si o piele subtire cu par pe ea. In dreptul ochilor se fac in lemn doua scobituri unde se pun doua boabe de fasole mari, albe, cu pete negre, peste care se lipeste hartia neagra cu incretituri sau pielea cu par.
In loc de urechi, capra are intepenite in scafarlie doua gavane de lingura. Pe ceafa are patru cornite, frumos impodobite cu hartie colorata, pe care se afla insirate siraguri de margele sau hurmuzi. In dosul coarnelor se afla intepenita o oglinda care rasfrange foarte mandru lumina de pe la casele unde intra capra noaptea.
In cele doua falci de sus ale scafarliei, se pune falca de jos, care se misca in jurul unui cui care nu se vede. Aceasta falca este imbracata la fel ca scafarlia. Sub ceafa este o gaura in care se intepeneste un bat lung de un cot, de care se tine capra. De partea de dinaintea falcii de jos se afla atarnat un clopotel, iar de partea de dinapoi se afla legata o sarma.
Daca aceasta sarma se lasa sloboda, partea de dinaintea falcii de jos atarna si astfel gura caprei se deschide. Daca s-ar trage scurt de sarma, gura caprei s-ar inchide printr-o clampaneala seaca, de lemn. Fireste, clopotelul suna. Atat batul, cat si sarma sunt acoperite cu un sac de forma tronconica, de panza groasa de sac, care, spre a sta umflata si a acoperi pe cel care va tine capra de bat, va clampani-o si va juca-o, are legate pe dinauntru niste cercuri de sarma sau de lemn”, potrivit studiului obiceiurilor de Craciun la romani, al lui Tudor Pamfile.
(foto: ziarul unirea)
Cantecul Caprei:
Foaie verde si-o aluna,
Buna ziua, ziua buna,
Ia deschideti portile,
Sa intre capritele.
Ta, ta, ta, caprita ta,
Nu te da, nu te lasa,
Ta, ta, ta, caprita ta,
Capra noastra-i cu margei,
Cu cercei cu catifelii,
Joaca vesel caprita,
Toti is bucurosi de ea.
Ta, ta, ta, caprita, ta,
Nu te da, nu te lasa,
Ta, ta, ta, caprita, ta,
Si plecai si eu la targ,
Pe caprita ce s-o vand,
Si mergand pe drum, mergand,
Aud din urma strigand:
Cumparatorul:
- De vanzare-i capra bade?
Ciobanul:
- De vanzare!
Cumparatorul:
- Si cat vrei pe ea?
Ciobanul:
- 1000 de lei!
Cumparatorul:
- E blanda, nu impunge?
Ciobanul:
- E blanda, nu impunge.
(Capra il impunge pe cumparator).
Cumparatorul:
- Eu iti dau 500 de lei pe ea pentru ca impunge.
Ciobanul:
- Decat sa-mi dai 500 de lei pe ea, mai bine ii dau un par in cap. (O loveste usor cu batul,
capra cade si nu mai misca).
Alaiul:
- Valeu, capra noastra a murit!
Ta, ta, ta, caprita, ta,
Te-o lovit vreo boala grea,
Sau pe unde-i colindat,
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
- Baa... da capra nu ii moarta si nu din palitura. A lesinat, ce din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoala tu caprita mea,
Faptele s-or indrepta,
Si-acum haide sa plecam,
Si-alte case colindam,
Ta, ta, ta, caprita, ta,
Nu te da, nu te lasa,
Ta, ta, ta, caprita, ta.
Umblatul cu ursul
Un alt obicei foarte popular este Umblatul cu ursul. Multe popoare venerau in trecut acest animal, motiv pentru care si astazi s-a pastrat datina ca el sa fie cel ce ureaza de bine pentru un nou inceput in viata oamenilor. Desi nu este suflare de roman sa nu fi auzit de el, aceasta traditie apartine, totusi, Moldovei.
Conform datinei, tineri flacai se aduna in ceata si se deghizeaza in urs, purtand blana de animal si ciucuri rosii in jurul urechilor. Masca este condusa de un ''ursar'', iar in jurul ursului se afla, de obicei, multe alte personaje.
Pe fundalul tobelor sau fluierelor facute de ceata care il insoteste, ursul se leagana folosindu-se de un ciomag, mormaie si merge greoi asemenea animalului, lovind cu putere pamantul pe care calca, lucru se simbolizeaza purificarea si fertilizarea solului in anul care vine.
De asemenea, intregul joc al ursului, unul dintre cele mai laborioase spectacole cu masti, simbolizeaza si simbolizeaza moartea si reinvierea naturii.
(foto: miscarea de rezistenta)
Cantecul ursului:
Buna seara, gospodari!
Venim cu ursul din deal,
Daca bine si voiti
Ursul nostru sa-l primiti!
Na! Na! Na! Martine, na!
Nu te da, nu te muia,
Ca pun mana pe nuia,
Si nuiaua-i de rachit,
Hai, Martine, la pamant,
Si asculta-ma ce-ti cant!
Cand erai mai mititel
Erai tare frumusel,
Dar de cand ai crescut mare,
Ma dai jos de pe picioare!
Na! Na! Na! Martine na!
Mai intoarce-te asa!
Joaca, joaca, Mos Martine,
Ca-ti dau miere de albine
Joaca, joaca tropotit
Ca tiganul la prasit!
Ursul meu din Spania
L-am adus cu sania!
Joaca, joaca, urs nebun,
Ca de nu-ti fac pielea scrum!
Na! Na! Na! Martine Na!
Joaca, joaca, nu mai sta!
Foaie verde de bradut,
Ursul meu cu doi puiuti,
Foaie verde de dudau,
Ursul meu de la Bacau
A venit la dumneavoastra
Ca sa joace-o ursaareasca
Na! Na! Na! Martine, na!
Nu te da nu te muia!
Joaca, joaca, ursule,
Ca s-or coace murele,
Mai tare te-i ingrasa
Si prin case vei juca.
Salta, salta tot mai sus,
Ca si anul care-i dus!
Ia apleaca-te in jos,
Sa saluti gazda frumos!
Foaie verde de secara,
Sa iesi ursule afara!
Foaie verde de stejar
Sanatate, gospodari!
La anu’ si “La multi ani!”
Plugusorul
Cine nu a mers macar o data in viata cu Plugusorul?
Cei care sunt colindati de tineri cu plugusorul vor avea un an spornic si imbelsugat, spune traditia, fiindca acesti colidatori au darul de a aduce implinirea caselor pe care le viziteaza.
Din mosi-stramosi se spune ca oamenii care nu primesc cetele de colindatori cu Plugusorul, vor avea un an sarac. In Moldova, se merge cu Plugul chiar in ajunul anului nou.
''In seara Ajunului de An Nou Plugusorul se recita din casa in casa pana cand razele soarelui ii dezmiarda dimineata pe micii colindatori. Conform traditiei, aceasta era practicat doar de copii sau adolescenti. Totusi, conform traditiei populare, in trecut plugusorul era practicat doar de barbatii in puterea varstei. In unele judete precum Botosani sau Galati se obisnuia ca si femeile sa faca parte din ceata si sa mearga la colindat. Totusi, cetele erau relativ mici, de doar 2-3 insi. In schimb, erau si cete mai mari care obisnuiau sa isi aleaga un vataf. Pe cand recitarea textului incepea, aceasta era insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului, dar si de pocnituri de bice'', conform
calendarulortodox.ro.
In foarte putine locuri din tara colindatorii mai merg la colindat cu un plug adevarat, desi in trecut, obiceiul era fix asa. Astazi, cetele de colindatori au inlocuit clasicul plug cu o miniatura, mult mai usor de carat dupa ei, din casa in casa.
Tinerii fac galagie, pocnesc din bici, striga si canta: ''Aho, aho, ho-ho / Maine anul se-noieste / Plugusorul se porneste / Si incepe a brazda / Pe la case a ura / Iarna-i grea, omatu-i mare, Semne bune anul are / Semne bune de belsug / Pentru brazda de sub plug''.
''Unii cercetatori sunt de parere ca acest obicei avea loc la inceputul primaverii, asa cum Anul Nou se sarbatorea mai demult. Dupa ce data de Anul Nou a fost stabilita pe 1 ianuarie, se crede ca obiceiul a migrat si el. Dupa colindat, gazdele ofereau colindatorilor colaci, fructe sau chiar carnati'', mai arata calendarulortodox.ro.
In dimineata zilei de anul nou, tinerii care merg cu plugusorul intra in case, purtand de gat plase cu cereale (orz, ovaz, grau, secara), si aruncand din acestea pe jos seminte cu mana, gest ce imita semanatul pe ogor. Tinerii ureaza de sanatate si de spor in agricultura, iar ei primesc colaci, mere sau bani. Dupa ce colindatorii pleaca, gospodinele aduna semintele si le duc vitelor, pentru a fi sanatoase in noul an.
(foto: agrointeligenta)
Sorcova
Sorcova este simbolul bunastarii, belsugului, sanatatii si vietii lungi. Copiii ii sorcovesc pe cei mai in varsta, urandu-le toate acestea, iar ei primesc la schimb bani sau dulciuri.
Copiii sorcovesc atat membrii familiei, cat si vecinii si rudele, mergand din casa in casa, batand ritmic cu sorcova de usa, de fereastra sau chiar de persoana sorcovita, in timp ce canta: ''Sorcova, vesela,/ Sa traiti, sa-mbatraniti/ Ca un mar, ca un par/ Ca un fir de trandafir!/ Tare ca fierul,/ Iute ca otelul!/ Tare ca piatra,/ Iute ca sageata!/ La anul si la multi ani!'', canta copiii care merg cu sorcova.
Sorcova era, initial, confectionata dintr-o ramurica de pom fructifer sau de trandafir, n apa la inmugurit si inflorit in ziua de Sfantul Andrei (30 noiembrie) sau de Mos Nicolae (6 decembrie). Astfel, numele de sorcova vine de la cuvantul bulgar ''surov'' (verde fraged), aluzie la ramura rupta si proaspat imbobocita.
Ulterior, copiii au inceput sa impodobeasca obiectul, pana cand a ajuns in forma colorata de astazi, cu fel si fel de ornamente colorate care o imbogatesc si o deosebesc de altele.
Cu Plugusorul si Sorcova se merge, de obicei, in prima zi a noului an, cand mitologia spune ca cerurile sunt deschise, iar rugaciunile oamenilor sunt ascultate, motiv pentru care versurile din colinde vor fi pe deplin implinite in noul an.
(foto:agrointeligenta)
Strigatul peste sat
Inca un obicei ne imbogateste comoara traditiilor mostenite de la strabuni. Strigatul peste sat se practica in multe regiuni ale tarii. Obiceiul spune ca tineri flacai se cocoteaza pe dealuri, in copaci sau pe acoperisuri de case, de unde vorbesc despre cei care fac ''rusine'' comunitatii: ei amintesc atat de betivii sau hotii comunitatii, cat si de fetele batrane sau de flacaii tomnatici, care inca nu si-au gasit perechea si nu s-au asezat ''in randul lumii''.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
