Cea mai buna cale de a salva padurea...

Cea mai buna cale de a salva padurea... salvati padureasos padureadefrisari ilegalecodul silvic

Aproape in orice loc din lume, buruienile cresc si se inmultesc precum sobolanii sau gandacii de bucatarie. De buruieni nu se lipesc nici seceta, nici musculite, nici ciuperci. Mai mereu sunt verde crud, zvelte si pleznind de sanatate. In schimb, drumul unui puiet spre stadiul de arbore este lung si anevoios.
Ii trebuie zeci de ani pentru a ajunge la maturitate si, cand, in sfarsit, trage si mai mult dioxid de carbon in frunze si le da oamenilor si animalelor oxigen si racoare, in loc de recunostinta, oamenii se napustesc asupra lui cu fierastraie mecanice, generic numite "drujbe", termen care, in mod ironic, in limba rusa, inseamna prietenie...
 
De 25 de ani, relatia de rudenie dintre fratele roman si fratele codru se deterioreaza, in acelasi ritm cu mediul inconjurator.
 
Din cand in cand, populatia tarii noastre, mai ales cea tanara, afla, isi aduce aminte sau constientizeaza ca padurile sunt pe cale de disparitie si ca nu se mai fura ca-n codru, ci codrul este furat cu totul.
 
In ultimele zile, s-a iscat un conflict intre presedintele Romaniei si prim-ministrul ei. Cei doi se razboiesc in declaratii. Partidele politice la fel. La mijloc ar fi noul Cod silvic care prevede… nici nu prea conteaza ce, pentru ca Romania nu duce lipsa de legi, ci de respectarea lor.
 
Zilele acestea, in Bucuresti, Brasov, Iasi, Cluj-Napoca, Craiova si, potrivit unor surse, chiar la Madrid, Berlin, Londra si Montreal, au avut loc proteste ale celor nemultumiti - pe buna dreptate - de defrisarile ilegale, de legislatia permisiva din domeniu si de faptul ca replantarile sunt mai mult simbolice.
 
Cel putin manifestantii din Bucuresti aveau pancarte pe care scria "Uniti salvam padurile", "Toate partidele ne taie padurile", "Padurea noastra nu e marfa voastra".
 
Tot ei au strigat "Stop exportului de lemn!", "Nu corporatia face legislatia!", "Colonia Romania, raiul corporatiilor praduitoare", "Cetateni in strada, ultima baricada", "Paduri sau scursuri", "Stopam scursurile, salvam padurile!", "Stop defrisarilor, stop legislatiei permisive!", "Daca nu ma ajuti, eu nu mai pot apara padurea dacilor", "Dacii iubeau padurea. Tu?"
 
Pentru padurile din vremea stramosilor nostri, partea buna era ca numarul copacilor il depasea cu mult pe cel al dacilor vii. Cei morti erau incinerati sau ingropati direct in pamant, nu in sicrie de lemn de orice esenta vrea familia defunctului…
 
In acelasi timp (istoric), ce sa vezi, dacii nu faceau coada, in fiecare weekend, la Ikea sau Kika. Nu-si schimbau mobila ca pe sosete, pentru ca nu aveau nici mobila, nici sosete…
 
Desi dacii foloseau lemnul pentru a-si construi case si pentru a le incalzi, nu se bateau in metri patrati, nici intre ei, nici cu sarmatii roxolani si nici cu romanii.
 
Tot dragii de daci nu stiau ce este aceea hartie igienica, iar de sters la nas probabil ca foloseau dosul palmei, nu servetelele de unica folosinta. Nu trimiteau nici felicitari de hartie velina cu prilejul zilei de nastere a lui Zalmoxe si nici nu… "printau" orice trasnaie.
 
Nici macar Burebista sau, mai tarziu, Decebal nu avea cutii postale de umplut cu tone de "maculatura" care sa anunte noua hiperoferta…
 
Si, ca tot a venit vorba despre capetenii, acestea nu faceau campanii electorale, in timpul carora sa-si tipareasca chipurile barboase pe mii de afise si nici nu-si scriau promisiunile pe fluturasi si in scrisorele de amor destinate votantilor...
 
De asemenea, niciun rege sau supus nu batea magazine si mall-uri de unde sa cumpere perechi de opinci, lapte, ciocolata, biscuiti si multe altele ambalate in carton, sau produse avand, majoritatea, etichete din hartie.
 
Pe vremea aceea, nu existau nici case de marcat de unde sa se desfasoare mii de kilometri de bonuri fiscale si nici facturi in doua-trei exemplare…
 
Dacii nu depuneau declaratia 200, 400… n. Nu isi faceau dosare pentru facultate sau pentru posturi de dregatori scoase la concurs, nu-si faceau CV-uri si nici nu completau cartonase pentru mandate postale.
 
Asadar, pe atunci, lemnul era folosit ca atare, de o mana de oameni si nici nu existau produse derivate din lemn si nici birocratie, ca acum.
 
Prin urmare, care este cea mai buna cale de a salva padurile? Daca omul contemporan - ca este el roman, austriac, american, suedez, chinez, finlandez - vrea sa pastreze padurea, vrea sa respire aer (cat de cat) curat, sa aiba racoare si sa nu-i alunece terenurile la vale, tot ce trebuie sa faca este sa consume cat mai putin din aceasta resursa, sa o recicleze, sa-i dea timp sa se regenereze…
 
Cand consumul de masa lemnoasa va fi responsabil (fapt care se pare ca este imposibil in lumea... moderna), atunci padurile nu vor mai fi macelarite. Nu putem fi, in acelasi timp, cu posteriorul in doua luntri, facute pana si ele tot din lemn...