REPORTAJ: Black Friday, prin ochii unui vanator de reduceri sarac

REPORTAJ: Black Friday, prin ochii unui vanator de reduceri sarac black fridayreduceriemagevomagflancomedia galaxy

Pe la orele 12.00 ale noptii (sau 00.00 pentru cei pretentiosi) am inceput sa navighez in apele tulburi ale internetului romanesc in cautare de reduceri. Ca aproape orice roman, nu cautam ceva anume, voiam doar sa vad care sunt marile discounturi anuntate cu surle si trambite, in ultimele saptamani, de retailerii online si offline, reduceri pe care si noi ca niste ziaristi cuminti si creduli le-am promovat in cautarea a cat mai multe citiri.
Toti anuntau discounturi, unii, de pana la 99%, altii, de pana la 70%, si tot asa. Cert este ca lumea devenise anxioasa cu privire la “sesiunile de shopping” pe care urma sa le faca. Ca ziaristi, am inchis ochii la aceste anunturi cu reduceri “de pana la…”. Suna bine si pentru noi, dar mai ales suna bine pentru ei, vendorii. Aceste reduceri nu erau ce spera romanul avid dupa cumparaturi care de abia asteapta sa-si dea coate in cautarea plasmei ideale sau al frigiderului pe care sa-l tina gol pana urmeaza sa-l umple o singura data pe an, inainte de Craciun.
 
Marile reduceri de care vorbea fiecare retailer au fost si sunt la nimicuri, produse de care vanzatorii vor sa scape, dar fara sa inregistreze vreo pierdere prea mare. Asa ca preturi cu minus 90% au fost la “pixuri pasta cu bila”, 70% la bureti de spalat vase sau alte astfel de “mega-discounturi” pentru “mega produse”.
 
Mai toti retailerii si-au anuntat discounturile, dar nu au spus la ce produse decat cu cateva ore inainte de inceperea “Black Friday-ului cu start furat” tipic romanesc. Aceasta super-miscare de marketing a fost facuta in speranta ca romanul fara carte se va inghesui ca oaia sa cumpere, mai ales ca reactioneaza aproape pavlovian cand aude de  reduceri. Si a mers, intr-o oarecare masura.
 
Aventura de la miezul noptii
   
Revenind la inceputul aventurii mele de Vinerea Neagra, zic sa incep cu primele magazine online care s-au batut cu pumnul in piept ca au reduceri si surprize pentru clienti. Am inceput cu evoMAG.ro, unde primul click, primul nerv, primul mouse trantit de masa. Nu se incarca site-ul. Destul de iritant faptul ca trebuie sa imi fac un cont pentru a putea cumpara ceva de la ei. Si stau sa se incarce! Realizez ca nu sunt singurul vanator de reduceri, asa ca trec mai departe: La eMag.ro!
 
Aici ma intampina un filmulet de 6 minute facut profesionist cu muzica ambientala in care compania se lauda cu reducerile si stocurile ei din depozite. L-am privit, era linistitor. Pentru reducerile eMag trebuia sa mai astept cateva ore bune. Revin la evoMAG.ro, unde dupa cateva secunde de asteptat peste cele 6 minute de vizionare de filmulet, mi se deschide pagina de inscriere. M-am gandit mai bine si am renuntat! De dimineata crearea contului pentru rezervare stoc sau inscrieri disparuse. Slava domnului…care a decis asta!
 
Ce-i drept, un alt coleg cu care vanam cot virtual la cot virtual reducerile a avut mai mult noroc si in acelasi timp cu mine, a intrat direct pe pagina de inscriere, nu a trebuit sa astepte cat mine. Am incercat si alte site-uri mai de nisa pentru a vedea cum suporta tsunami-ul uman de cumparatori, unele mergeau bine, altele trebuiau impinse din mouse pentru a se misca.
 
In recunoastere la retailerii offline
 
Dis-de-dimineata am inceput sa cutreier retailerii din cartier care stiam ca sunt bine pozitionati intr-un centru comercial din apropiere. Nu va ganditi ca romanii sunt la fel de fanatici ca si americanii sa stea la cozi interminabile cu cortul zile intregi inainte de deschidere. NU! Noi facem asta doar la moaste! Am revenit in jurul orei 10.00, cand tot complexul comercial se deschisese, si ca in oricare zi de functionare era plin de batrani care plictisiti de stat in casa si de privit la televizor, “cucaiau” in cautarea evenimentului zilei care sa-i scoata din monotonie.


 
Prima oara am calcat intr-un Domo, unde era o oarecare aglomeratie, dar lumea era mai mult curioasa decat in cautarea a ceva anume. La mare cautare ca peste tot, de altfel, au fost televizoarele si tabletele, pentru ca poti stapani foamea fizica, dar foamea de curiozitate cu privire la dilemele lui Suleyman Magnificul nu se poate stapani decat in fata unui LCD sau LED de minim 81 cm, Full HD. Cat despre tablete, cele mai multe vandute din ce am putut observa, au fost fie cele foarte ieftine, fie cele de la Apple (nu poti fi hipster care se respecta daca nu ai un produs Apple). Altfel ti se intinde grasimea degetelor pe ecranul tactil cand ai un produs scump in mana!
 
Daca marile capete de familie erau infipte cu ochii in televizoarele Full HD sau 3D, femeile erau cu bratele burdusite de produse feminine, in timp ce adolescentii gramada pe laptop-uri si tablete. Gramezile erau organizate si bateau la cap angajatii retailerului care inca de la ora zece devenisera iritati de fluxul de munca pe care trebuie sa-l presteze.
 
Merg mai departe, la Media Galaxy. Aici am venit si cu o saptamana mai devreme in cautarea unei unitati PC. Alaturi de un prieten comentam preturile destul de bune pe care le aveau la televizoarele de peste 100 de cm. Abordati de un angajat i-am raspuns ca asteptam Vinerea Neagra si apoi revenim sa cumparam asa ceva. I-am aruncat pastila numai pentru a scapa de el. Politicos, angajatul, ne-a zambit si ne-a raspuns printre dinti: “O sa fiti dezamagiti!”. Si a avut dreptate. Astazi, mai nimeni nu se apropia de produse desi erau mai mult vizitatori decat intr-o zi normala. Reduceri intr-adevar, nu prea existau la un mod care sa sara in ochi.

Imi aduc aminte ca marii producatori se plangeau, in urma cu cateva luni, ca scad vanzarile de PC-uri. Acest lucru este evident de abia acum, cand vad ca desi nu sunt echipate destul de bine acestea inca au preturi foarte ridicate. Acest tip de “gadget” moare incet dar sigur din doua motive: are concurenta mare din partea laptopurilor care inregistreaza scaderi rapide de preturi pentru ca, la randul lor, au concurenta grea din partea tabletelor si pentru ca preturile unitatilor PC sunt inca ridicate.
 
Legat de modul de vanzare prin credit, mi-a atras atentia un mic fapt usor iritant legat de imprumuturile in rate. Magazinul si banca se lauda ca dau un produs in rate cu dobanda zero. Pana aici totul ok. Dar dau un exemplu pentru asa ceva. La 3.000 de lei, in 20 de rate, costul lunar, din cate stiu eu ar trebui sa fie 150 de lei. Imi spun: “Bine! Intr-adevar, dobanda este zero!”…dar (lucrurile importante apar intotdeauna dupa “dar”), banca cere un comison de administrare a creditului de 20 de lei (adica vreo 15% din valoarea ratei). Si uite asa creditul cu dobanda zero, iti duce rata la vreo 171 de lei. 


 
Dupa dezamagirea de la Media Galaxy, m-am indreptat spre Flanco. Lucrau de cateva ore angajatii si stresul se vedea deja pe fiecare dintre cei angrenati in procesul de vanzare. Nu stiu ce a incercat retailerul sa faca prin sistemul de vanzare pe care l-a bordat dar am impresia ca a incercat sa “joace la sigur” (play it safe) si sa evite furtul din magazine.
 
Daca vroiai un produs expus, mergeai sa iei codul produsului, il plateai si de abia apoi, cu bonul de la casa, mergeai sa iti iei produsul cumparat din depozitul magazinului. In cel mai bun caz, din ce am putut remarca, la casele de marcat s-a mers cam un client la 3-4 minute, nu doua cum spuneau oficialii retailerului, in urma cu cateva zile. Ce-i drept, aici am vazut cele mai accentuate reduceri!    


 
Chiar si asa, in toata aceasta goana dupa reduceri, daca nu aveti cu adevarat nevoie de acel obiect, nu-l cumparati doar pentru ca are discount. Este un fapt stiut ca multi dintre noi suferim de “sindromul copilului sarac” si trebuie sa avem ce nu am avut cand eram mai mici sau ce au altii si trebuie sa avem si noi. Daca reactionam ca insectele care sunt atrase de lumina, sfarsim prin a fi arsi!