Analizele Manager.ro: Ce-ar fi daca Grecia ar parasi Uniunea Europeana?

Analizele Manager.ro: Ce-ar fi daca Grecia ar parasi Uniunea Europeana? criza din greciauniunea europeanazona eurosolutii pentru grecia

Recesiune, datorii, guvern depasit de situatie, populatie demoralizata – parca vorbim de o tara proaspat iesita din noaptea comunista, si nu de Grecia, care face parte de 30 de ani din Uniunea Europeana (CEE in 1981, la data aderarii). Combinatia nefasta dintre un guvern grec nu prea hotarat si o Europa slabita a dus, iata, la o serie de crize care se manifesta una dupa alta: o criza economica ieri, una politica azi si poate una geopolitica maine.
Da, situatia din Grecia poate declansa chiar si o criza geopolitica si lucrul acesta devine evident daca privim imaginea de ansamblu a Balcanilor: zona nu este inca stabilizata, Turcia se departeaza de Occident, iar criza economica din SUA a erodat o mare parte din influenta americanilor in regiune. Astfel ca Rusia si China nu pot decat sa profite si sa reia legaturile cu fostele lor sfere de influenta, infiintand noi retele economice si politice. Pericolul ca Grecia sa devina o arena de confruntare a intereselor englezesti, germane, franceze, americane, rusesti si chinezesti este, asadar, cat se poate de real.

Dar cum s-a ajuns aici? Cum a putut o tara care contribuie cu 3% la PIB-ul Europei sa antreneze UE si euro intr-o criza a carei iesire se vede cu greu? Cum e posibil ca o tara care a organizat cu succes Jocurile Olimpice in 2004 sa ajunga intr-o situatie de cvasi-faliment, impunand sacrificii sociale similare celor din timpul celui de-al doilea razboi mondial?

Desigur, in primul rand e vina Greciei insasi care nu si-a indeplinit niciodata obligatiile de membru al uniunii monetare europene. Grecii au adoptat si perpetuat un stil de viata peste posibilitatile reale oferite de economia tarii, iar cand situatia s-a inrautatit au respins din start orice masura de austeritate, preferand sa-si canalizeze energiile in proteste si in dezvoltarea unei atitudini anti-occidentale. O atitudine alimentata de trei lucruri: 1) nostalgia fata de un trecut de relativa prosperitate si demnitate (epoca drahmei), 2) comentariile umilitoare ale oficialilor europeni si 3) propaganda guvernului grec care a dat vina pentru politica de austeritate pe masurile dictatoriale impuse de Germania si Franta.

Ei, grecii, au fost nevoiti brusc sa traiasca cu mai putin si fara perspective clare, si-au vazut guvernul vanzand companiile si terenurile pentru a se finanta si au trebuit sa-si regandeasca raportul cu statul, un raport prea des bazat pe mici aranjamente (nepotismul e cronic in Grecia).

De vina insa sunt si greii Uniunii Europene, care au crezut ca o uniune monetara poate fi posibila si fara o uniune politica. Criza din Grecia a aratat clar ca UE nu stie sa lupte impotriva coruptiei generalizate, a criminalitatii si a proastei guvernari, si asta nu numai in tarile sarace ale Europei de Est, ci si in propria ograda (vezi si cazul Italiei). S-a vazut cu aceasta ocazie ca nu exista un mecanism de sustinere intre tari si ca toate vorbele mari si frumoase privind nobilul proiect european sunt doar vorbe.

“Sper ca grecii sa isi dea seama ca pe umerii lor apasa responsabilitatea nu numai pentru propria lor tara, ci si pentru restul Europei”, declara fostul ministru german de externe, Frank-Walter Steinmeier, cand inca se vorbea de un referendum in Grecia pentru acceptarea masurilor de austeritate. Intre timp referendumul a fost anulat, dar declaratia ramane si nu poate fi decat amuzanta. “Restul Europei” este ultimul lucru de care le pasa grecilor astazi: isi poate imagina cineva un somer grec votand in favoarea reformelor radicale pentru ca “restul Europei” o cere? Sau un functionar public care sa fie de acord cu taierea salariului sau cu o cincime pentru ca “asta asteapta cei de la Berlin”?

Ar fi fost exact acelasi lucru daca un referendum ar fi fost organizat in Germania – ceva ce deja cer mai multi politicieni germani – un referendum prin care cetatenii sa fie intrebati daca accepta sa fie acordate in continuare subventii pentru “hotii cei lenesi de la Atena”, dupa cum s-a exprimat foarte elegant cotidianul Bild. Ce ar fi votat oare nemtii? Nu e greu de ghicit, la fel cum nu e greu de ghicit ce ar fi votat grecii. Iata de ce liderii UE resping ideea unor referendumuri, fapt ce contravine insa acelei viziuni a unei Europe democrate, in care ultimul cuvant este intotdeauna al cetatenilor.

Uniunea Europeana este in realitate o constructie care are foarte putin de-a face cu democratia. Oficialii europeni iau hotarari si impun legi fara sa consulte cetatenii si, obsedati de transformarea continentului intr-o mare federatie politica si economica, mizeaza intreg viitorul acestuia pe decizii luate de niste lideri nu foarte intelepti.

Pana la urma, ce solutii exista pentru criza din Grecia? Nimeni nu stie. Oricum, e clar ca excluderea tarii din zona euro si poate chiar din Uniunea Europeana nu poate fi luata serios in calcul (deocamdata), din doua motive: 1) Grecia ramane principala "ancora" a Occidentului in aceasta regiune, interesele mutandu-se astfel in zona geopoliticului, si 2) excluderea Greciei ar fi o lovitura crunta pentru prestigiul Europei, silita sa-si admita esecul in a “europeniza” un stat care este membru de 30 de ani.  

Ce se stie insa e ca aceasta criza a atins asemenea proportii incat e clar ca Fondul Monetar International va  trebui sa joace un rol important in orice plan de salvare. Premierul britanic David Cameron are insa dreptate sa spuna ca Marea Britanie nu va sustine niciun aport direct al FMI-ului la salvarea zonei euro. Zona euro s-a bagat singura in aceasta mocirla indescriptibila si, ca urmare, membrii sai ar trebui sa fie cei care sa gaseasca o cale de iesire. Si grav e ca intre timp dezastrul evolueaza de asa natura incat toate tarile ar putea sa se gaseasca prinse in aceasta mocirla.