"Camasa" este cuvantul cheie. Ba chiar "calc camasi" de barbati. Surprinzator? Ei bine, fetele chiar calca din placere.
Iar drumul de la pasiune pana la un business nu a fost mai lung decat o autostrada in lucru din Romania. Asadar, afacerea a luat fiinta, dar nu este vreun conglomerat care aduce castiguri enorme, ci mai mult relaxare. De aceea, fetele netezesc camasi acasa dupa ora 19:00, asta dupa ce se scurg orele de munca, chiar si zece, din corporatiile in care lucreaza cu norma intreaga. Pana la urma, au nevoie de bani pentru chirie.
Oare mai au timp de alte hobby-uri daca ele calca din placere? Da, din cand in cand, un alt fel de relaxare nu strica, mai ales dupa zece ore de munca full time. Oana lucreaza intr-o corporatie in care se poarta multe camasi, in spatele unui birou. Anca este in Bucuresti de un an jumatate si este tot corporatista, petrecandu-si timpul tot printre barbati la camasa.
Netezitul camasilor se face pe o muzica buna in cazul Ancai, iar Oana profita de timp pentru a-si analiza problemele. Evident, nu le vine sa creada ca fac bani din relaxare. Relaxarea lor si lenea altora. Altfel, le place sa iasa in locuri in care se afla barbati care poarta... camasi!
Pe de alta parte, bancurile cu fierul de calcat nu se aplica si la ele pentru ca... nu sunt blonde. Nu abuzeaza de aceasta activitate, iar daca se considera prea obosite, cer ajutorul echipei. Calcatul pe fuga, pana la epuizare, duce la gulere sau mansete urate, in ciuda atentiei pe care le-o acorda si a placerii cu care fac asta. Unde mai poate fi fericirea camasilor?
Cine se ocupa de camasi?
De camasi au grija doar fete, iar echipa este in continua dezvoltare. Si ar putea face o exceptie daca baietii ar sti sa calce impecabil pentru ca orice coechipier trebuie sa inteleaga conceptul, sa fie disponibil la telefon si dispus sa se ocupe de preluarea si livrarea comenzilor chiar si la ora 23:00.
Cum a pornit afacerea?
Daca Facebook este kilometrul zero al relatiilor, de ce nu ar fi si al afacerilor? In luna iulie 2011 a aparut primul status al Oanei pe reteaua de socializare. "Am o masa+fier de calcat si, in general, imi pierd vremea dupa birou. Si daca lui frate-miu si varu-miu le iau bani daca le calc camasile, de ce n-as face-o si pentru altii? Doritori?". Din fericire, nu au intarziat sa apara. Cunoscuti, necunoscuti au apelat la serviciile ei, iar din martie 2012, impreuna cu Anca, au vrut sa devina oficiale, mai ales ca o imagine exista: "Oana calca camasi".
In aprilie au inaugurat si
pagina oficiala de Facebook, iar in cateva zile a fost gata si
site-ul. Nu a fost o investitie grandioasa, ci s-au ocupat de cartile de vizita personalizate ale echipei, iar promovarea a venit de la sine. Reteaua de socializare le da ocazia sa posteze lucruri haioase si istete, poze care sa emane entuziasmul lor.
Nici numele nu a necesitat un efort deosebit, ci Oana a mers pe principiul "keep it simple and stupid". Au vrut un nume in romana, firesc si usor de retinut. Mai ales pentru barbati.
Pentru promovare nu au apelat la bannere sau reclame televizate. Conteaza foarte mult contul de Facebook, informatia afisata din perete in perete sau spusa din gura-n gura. Primii 100 de fani au venit cu o bucurie-n gat si le-au tinut cu ochii pe Facebook. Acum, nici nu stiu cum de a aparut saltul de la 200 la 500. Dar au gasit si o modalitate inedita pentru promovare: carte de vizita in buzunarul purtatorului de camasa sifonata, pe langa flyerele impartite in zonele in care isi desfasoara activitatea.
In privinta clientilor, acestia nu s-au lasat asteptati. Unii au mentinut relatia inca de la statusul de pe Facebook, iar altii vin din curiozitate. Nu vor sa aiba o afacere rigida, de genul client-doamna dupa tejghea, ci incearca sa creeze o legatura cu ei, sa fie flexibile in functie de programul ambelor parti. Poate faptul ca sunt tinere, diferite si putin nebune le ajuta in promovare si expansiunea afacerii.
In schimb, Oana si Anca isi doresc clienti carora sa le pese de fericirea camasilor, nu doar sa aiba haine scumpe, desi investitia in ele inseamna o investitie si in intretinere. Pe de alta parte, barbatii au inceput sa tina cont de calitatea lor. Sau cel putin cu ele se prezinta la calcat. Important este sa se calce usor pentru ca exista si camasi foarte scumpe din materiale rigide care se calca foarte greu.
Desigur, nu exista o limita de varsta sau de sex pentru ca au primit comenzi si de la sotii sau iubite, nu doar de la barbati sau baieti. Ele sunt fericite pentru ca oamenii le-au inteles conceptul, au fost incantati de imaginea cool si fresh si de entuziasmul lor. Iar romanii ar putea renunta la spalatorii, unde hainele sunt netezite industrial, si ar apela la fete, locul in care fiecarei ii este acordata o atentie deosebita.
Cum au invatat sa calce?
Primul fier de calcat i-a fost pus Oanei in mana de catre mama sa. Si a inceput sa experimenteze manevrele pe batiste pana a capatat incredere si s-a orientat catre camasile tatalui pentru ca, nu-i asa, trebuie sa arati iubitului ca esti gospodina. Iar daca mai castigi si bani din acest lucru, ce iti poti dori mai mult?
Anca a fost ceva mai hotarata, iar semnele de buna purtare nu s-au lasat asteptate, dar a perseverat. Usor, usor, mama i-a fost profesor tot pe hainele tatalui, desi acasa, camasile se purtau doar la ocazii speciale, iar la ordinea zilei erau tricourile, chiar primul articol vestimentar calcat de ea.
Reactia cunoscutilor?
Parintii au fost cei mai ingrijorati. "Mama, tu ai terminat o facultate, esti isteata, esti sigura ca asta vrei sa faci? Sa calci camasi?", spunea mama Oanei. "... doar e vremea, mama, ca esti mare de acum", spunea mama Ancai, dupa ce a vazut un articol intr-un ziar local.
Cum se calca o camasa?
In timp au invatat cativa pasi si au format un ritual: incep cu gulerul si continua cu dublura din spate. Urmeaza mansetele si manecile, cu dunga sau fara, in functie de preferintele clientilor. Dupa maneci se netezeste partea din fata cu nasturii, spatele si partea cu gaurile pentru nasturi. La sfarsit le mai retuseaza.
Una peste alta, nicio afacere nu se face fara munca sau cu un capital enorm. Asadar, sa trecem la... treaba!