17 martie 1990: Lituania respinge cererea URSS de a renunta la declaratia de independenta

Uniunea Sovietica a confiscata Lituania in 1939. Lituanienii au contestat aceasta absorbtie fortata, nereusind insa sa rezolve nimic. Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, URSS nu si-a retras fortele din Ucraina cu toata interventia Statelor Unite, care au sustinut independenta Lituaniei.

In URSS venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov a reprezentat un mare avantaj pentru tarile anexate de imperiul sovietic. In 1989, Gorbaciov a respins doctrina lui Brejnev, care, in 1968, declarase ca URSS isi poate folosi in mod justificat forta pentru a pastra teritoriile existente la acea data.

Pe cale de consecinta, Lituania si-a declarat independenta la 11 martie 1990, fiind prima dintre republicile sovietice care facea acest lucru. Cuvantarile lui Mihail Gorbaciov a fost insa gresit interpretate in Lituania. Liderul sovietic se referea la democratizarea tarilor din blocul estic, nu si la propriile republici. Ca atare, Uniunea Sovietica a raspuns declaratiei de independenta a Lituaniei cu o cerere de renuntare si un ultimatum: in cazul in care nu renunta la independenta, Lituania urma sa sufere consecintele.

La 17 martie 1990, lituanienii au respins cererea sovieticilor. Guvernul de la Moscova a instituit sanctiuni economice Lituaniei, iar trupele sovietice au ocupat anumite cartiere din capitala Vilnius.

Dupa un schimb foarte dur de mesaje diplomatice intre SUA si URSS, Gorbaciov s-a trezit in decembrie 1991 ca 11 di cele 12 republici sovietice isi proclamasera independenta.

La doar câteva zile dupa această actiune, Mihail Gorbaciov a demisionat din functia de presedinte al ceea ce mai ramasese din Uniunea Sovietica, care incetat sa existe.