Amintiri din comunism. Muncile agricole (VII)

Amintiri din comunism. Muncile agricole (VII) comunismepoca de aurmuncaagriculturanicolae ceausescu

In toamna lui 1987 tocmai trecusem in clasa a XII-a. Urma sa sustin la sfarsitul acelui an scolar Bacalaureatul si examenul de admitere la facultate, dar pana la 15 noiembrie n-am facut scoala. Timp de 2 luni, in fiecare dimineata eu si toti colegii mei ne-am prezentat la liceu la ora 7.00 dimineata, am fost imbarcati in autobuze si dusi in afara Pitesti-ului, pe campuri si prin livezi, sa culegem recolta.
Nu stiu ce ratiuni existau in spatele acestei strategii – sa strangi recolta cu elevii. Poate ca Partidul Comunist voia sa mai economiseasca niste bani, poate ca prim-secretarul judetului Arges tinea mortis sa raporteze la Bucuresti incheierea campaniei de toamna in timp record.

Cert e ca timp de 2 luni, in fiecare dimineata (inclusiv sambata, ca atunci se facea scoala si sambata) am mers sa culeg roadele campului de pe terenurile unor comune pe care le tin minte si acum: Albota, Podu Brosteni, Cerbu, Padureti etc.

Munceam de la 8.00 pana pe la 17.00, cu o pauza de masa de 1 ora, cand mancam ce ne aduceam de acasa, pentru ca nu ni se dadea hrana. Si nici apa. Cu apa chiar era o problema, pentru ca trebuia sa o cari dupa tine prin autobuz si pe camp si nu prea aveai in ce.

Se gaseau atunci doar sticle obisnuite, fara  niciun sistem de inchidere, carora, dupa umplere, le astupam gura cu o bucata de punga de plastic pe care o legam apoi cu sfoara in jurul gatului (sticlei). Ca o paranteza, cand am vazut la un moment dat un recipient PET, cu dop care se fixa prin insurubare (adus din Germania de un sofer de TIR, tatal unui coleg), am fost pur si simplu fascinat.  

Am cules in toamna aceea struguri, mere si porumb si am sortat cartofi pentru iarna. Timp de 2 luni. Si nu numai eu, desigur, ci intreg liceul, toti elevii din clasele IX-XII, supravegheati de cadrele didactice, profesori de prestigiu obligati, ca si noi, sa isi puna in fiecare dimineata cizme de cauciuc, sa isi faca un sandvis si sa isi ia sticla de apa dupa ei. Si asta pentru ca “la munci”, cum se spunea atunci, era o activitate obligatorie pentru toti - elevi, studenti, militari, cadre didactice, ofiteri - si chiar nu aveai cum sa te fofilezi.

Anii '70-'80 au reprezentat perioada de varf a acestui fenomen, initiat chiar de Nicolae Ceausescu: ,,Eu rog primii secretari sa mobilizeze toate fortele, tineretul, chiar si functionarii, pentru a strange la timp recolta si daca se poate fara nicio pierdere sau, in orice caz, cu pierderi minime”, indemna Ceausescu in 1971, intr-una din sedintele de partid. “Vom aprecia munca fiecarui comitet judetean si a fiecarei organizatii de partid dupa felul cum vor actiona pentru a strange la timp si in bune conditii in intregime toata recolta.”

Nu stiu cat de eficienta a fost aceasta strategie. Dar existau si atunci voci, foarte discrete, care spuneau ca elevii mai mult stricau, dat fiind ca nu aveau niciun fel de experienta sau pricepere in domeniul agricol.

Pentru mine personal, perioada aceea ramane, paradoxal, una interesanta. Aveam 17 ani atunci, nu ma confruntam cu niciun fel de griji in afara de examenele ce urmau sa vina (grijile erau treaba parintilor), iar in pauzele de masa ma distram extraordinar cu colegii. Plus ca mancam pe saturate, gratis, struguri si mere.  

Sursa foto: www.adevarul.ro