Echilibristica pe varful limbii
demisie valentin popalimba romana in scoliudmrscoala limba maghiara
Ironie inegalabila a sortii: domnul Valentin Popa, ministrul stalcitor de cuvinte, centura neagra la dezacorduri, si-a dat demisia, motivand ca “limba romana nu este de negociatâ€, in cazul de fata, cu UDMR.
"Toti copiii din Romania trebuie sa cunoasca limba romana pentru a avea o sansa sa traiasca si sa munceasca in Romania", a declarat Popa.
El a povestit ce i s-a intamplat, in judetul Harghita, la deschiderea anului scolar 2018-2019: "Am intrat in trei clase a V-a si a VI-a si am incercat sa dialoghez cu elevii in limba romana, insa, fara niciun fel de succes. Nici cand am plecat si am spus la revedere, elevii nu au raspuns, decat dupa ce li s-a tradus si au repetat salutul dupa profesoara de la clasa. Acesti elevi facusera, in conformitate cu programa, timp de cinci-sase ani, cate patru ore de limba romana pe saptamana, platite de statul roman suplimentar, peste salariul de baza al invatatorilor. Cu toate acestea, nivelul de cunoastere al limbii romane era aproape de zero".
Iata, mai jos, cateva fragmente dintr-un roman fabulos, publicat acum aproape 100 de ani, de catre un scriitor roman de geniu, nascut, crescut, educat in Transilvania, stabilit, ulterior, la Bucuresti.
Lendvay, foarte reverentios, le intampina cu complimente la care insa, fiind spuse pe ungureste, dascalita nu raspunse, ci se multumi sa stranga din buze, cu o infatisare jignita, incat Herdelea se grabi sa observe, ca sa nu se supere avocatul:
- Nevasta-mea nu stie ungureste...
- Aa? Se poate? Si cu toate astea, ziarele dumneavoastra tipa ca din gura de sarpe ca sunteti asupriti, terorizati, ungurizati... Interesant!... Ei bine, crezi dumneata ca, in Germania sau in Franta, s-ar tolera un invatator al statului a carui sotie sa nu cunoasca limba oficiala? Nu ti-o spun ca o imputare, caci, pentru mine, politica nu exista. Raspundeam, insa, unui coleg roman care, adineaori, in Armadia, se plangea ca, de pe-acum, au inceput presiunile si samavolniciile fata de sarmanii romani in vederea alegerii de deputat... (...) Lui Belciug i se paru ca avocatul vrea sa-l loveasca si pe dansul si raspunse romaneste, umflandu-si gusa:
- Altele sunt imprejurarile in Germania si aiurea, domnule avocat... Noi, aici, suntem o natiune bastinasa, despuiata de drepturi si impovarata numai de datorii... (...)
xxx
Cernatony a fost om de suflet si a trecut multe cu vederea. Horvat, urmasul lui, insa, e un ungur furios care, si pana acuma, a incercat sa-i faca zile fripte, vesnic nemultumit ca copiii din Pripas nu vorbesc ungureste.
xxx
Era subinspectorul Horvat care, inadins venise asa de tarziu si pe neasteptate. Statu in clasa vreo doua ore, cercetand tot, ascultand pe toti copiii, incurcandu-i numai pe ungureste si strambandu-se urat daca nu-l intelegeau... In sfarsit, iscali jurnalul program si spuse lui Herdelea, incruntat:
- Ar fi bine sa te ocupi mai mult si mai serios... Iti recomand chiar sa te ocupi, daca nu vrei sa ne suparam!
xxx
Peste cateva saptamani, avand o intrevedere cu arhitectul noii biserici, Belciug uita de ora de religie. Spre seara se pomeni acasa cu Zagreanu care-l ruga politicos sa nu mai lipseasca... Cand mai afla apoi ca veneticul vrea cu orice pret, sa sileasca copiii sa
vorbeasca numai ungureste si ca pune la gloaba grea pe parintii care nu-si pot trimite odraslele la scoala, preotul incepu sa regrete pe Herdelea.
xxx
Cand era miscat si incurcat, vorbea foarte prost ungureste. (...)
- Multumesc, zise Horvat acrit de schimonoselile limbii oficiale in gura unui invatator al statului. Multumesc!... Voiam numai sa te anunt, ca am venit inadins pentru examenul dumitale... Stiu de randul trecut ca n-ai prea stralucit si vreau sa vad cat progres ai facut... (...)
- Cu gospodaria, doamna, nu-i asa? - se adresa inspectorul
dascalitei, cu o galanterie impunatoare. Foarte frumos! Gospodaria e cea mai frumoasa podoaba a femeii!
- Eu nu vorbesc ungureste! - zise doamna Herdelea, fara macar sa ridice nasul din lucru, cu o liniste care pe barbatul ei il ingrozi.
- Cum?... Nu-nteleg! - se mira inspectorul.
- Pricep eu ce ziceti, dar nu vreau sa vorbesc ungureste! Nu-mi place mie sa ma stramb trancanind intr-o limba straina, cand nici n-am nevoie! - sfarsi dascalita cu o superioritate zdrobitoare si strangand din buze, parca numai gandul c-ar putea vorbi ungureste ii strepezeste dintii.
Inspectorul Horvat nu intelesese tot ce cuvantase doamna Herdelea. Vedea, insa, ca femeia aceasta, sotia unui invatator al statului, nu stie ungureste si era adanc indignat. Se mai intoarse spre Ghighi cu un zambet desperat:
- Poate ca nici domnisoara nu vorbeste?
- Niciodata... nu... n-am vorbit! - raspunse Ghighi speriata c-o ia si pe ea la zor si schimonosind cuvintele unguresti atat de ingrozitor, ca inspectorul se cutremura de durere.
- A... da, da... Dumneavoastra desigur nu vorbiti ungureste in familie? intreba Horvat pe Herdelea.
- Nu... adica... ar fi greu... Femeile n-au de unde sa... Ma rog... Baiatul, insa, vorbeste mai abitir ca un ungur (...)
- Asta-i nemaiauzit, domnule! Daca nu poti fi inteles cu limba noastra nici in casa unui invatator, care trebuie sa fie un propovaduitor sincer, atunci, cum sa progreseze invatamantul ungar? Cum, domnule? Ce-am vazut la dumneata m-a uimit si m-a intristat. (...)
xxx
Examenul fu o tortura pentru invatator si elevi. Horvat se amesteca intruna, incurca intrebarile si, de indata ce un copil gresea, incrunta din sprancene si se uita triumfator la Herdelea. Ba de cateva ori zise tare:
- Cum sa stie, daca nu cunosc limba! Nici unul nu vorbeste cumsecade ungureste! Toti se balbaie, se stramba... Scandal!
Herdelea incepu sa se scuze ca copiii nu pot sti perfect limba, de vreme ce n-o vorbesc acasa. (...)
La sfarsit, veni randul preotului, cu religia. (...)
- As, dori sa-mi spuna un elev pe ungureste Tatal nostru! - zise Horvat, la sfarsit, nemult,umit ca nu mai auzea limba statului.
Belciug, parca n-ar fi inteles bine, intreba mirat:
- Poftim?
- Zic c-as, dori s-aud Tatal nostru in ungureste, conform planului de invatamant! - repeta inspectorul, deodata, mai sever.
- Asta nu se poate! - raspunse preotul, hotarat si scurt, imbujorandu-se de mandrie.
- Cum nu se poate? - zise inspectorul jignit de tonul raspunsului.
- Nu se poate, vorbi Belciug, cu o franchete care-l inalta, pentru ca elevii nu stiu rugaciunile pe ungureste pentru ca eu i-am invatat in limba lor materna, pentru ca nici eu nu le stiu pe ungureste, caci nici pe mine nu m-a invatat nimeni sa le zic pe ungureste, cum n-am invatat nici eu pe nimeni!
- Ma surprinde si culoarea, si intelesul cuvintelor dumitale, parinte! - zise inspectorul Horvat grav. Legea prevede ca, in scolile statului, religia sa se predea paralel, in limba materna a elevilor si in limba oficiala ungara. Vasazica cer minimul posibil, cand ma multumesc cu Tatal nostru. Ma rog, te-am convins?
- Domnule inspector, eu unul prefer sa nu mai predau religia in scoala aceasta decat sa-mi pangaresc constiinta si sa zapacesc sentimentele credinciosilor mei! Orice sa-mi cereti, domnule, dar asta nu! Macar credinta sa ne ramana neatinsa! Macar atata drept s-avem si noi in tara asta, in care ne-am nascut si s-au nascut parintii nostri si parintii parint,ilor nostri!
- Observ, insa, ca limbajul dumitale nu se prea deosebeste de cel al agitatorilor care starnesc zazanie intre natiunea ungara unitara si ungurii de buze romane? - rosti inspectorul aspru, incheindu-si haina ca sa-si sporeasca autoritatea.
Tin sa te previn, parinte, ca statul nu da ajutoare celor ce lucreaza impotriva intereselor patriotice!
- Daca respectul credintei mele stramosesti si implinirea cinstita a datoriei mele de preot inseamna agitatie, domnule inspector, primesc bucuros orice urmari! Dar, de la ceea ce cred ca este datoria mea, nu ma voi abate, in nici un caz! - declara Belciug atat de energic ca Herdelea se facu mititel de admiratie si de frica.
- Bine... Foarte bine... Iau nota... Probabil ca din pricina aceasta nu progreseaza scoala de-aici deloc... Foarte probabil!... Prea bine!... Voi lua masurile de cuviinta, negresit - murmura inspectorul inghitindu-si mania ca sa nu dea spectacol in fata scolarilor. (...)
xxx
Fragmentele sunt din romanul "Ion", scris de Liviu Rebreanu. La aproape 100 de ani distanta, nu seamana mentalitatea domnului Popa cu mentalitatea domnului Horvat?
PS: Pe 26 septembrie 2018, a fost sarbatorita ziua limbilor. Cu acest prilej, Eurostat a dat publicitatii urmatoarea statistica: 65% dintre cetatenii UE, cu varste intre 25 si 64 de ani, stiau cel putin o limba straina, in 2016.
Peste 90% dintre cetateni stiau cel putin o limba straina in Suedia (97%), Letonia, Danemarca si Lituania (toate cu 96%), Luxemburg (95%), Finlanda si Malta (ambele cu 92%) si Estonia (91%).
In Luxemburg, mai mult de jumatate dintre persoanele cu varste intre 25 si 64 de ani stiau cel putin trei limbi straine. Luxemburg era urmat de Finlanda (45%) si Slovenia (38%).
In schimb, jumatate sau mai putin dintre persoanele cu varste intre 25 si 64 de ani stiau o limba straina, in Marea Britanie (35%), Romania (36%), Ungaria (42%), Bulgaria (50%).
Foto: pexels.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML