E o situatie speciala, care solicita niste masuri de acelasi gen. Ca sa fii stapan intr-o astfel de imprejurare, ai nevoie de maiestrie. De un management al controlului de sine absolut. De rabdare. De incredere in acel plus de valoare scos din manseta la momentul oportun. Servit drept cireasa de pe tort. Nu e vorba de un show televizat, desi filmul mental poate fi construit pe reteta respectata punctual a vreunui artist de gen. E o realitate traita. Uneori, la capatul unui hol e acea usa "new fashion", semn al unei cifre de afaceri care se respecta. Pe sine si pe ceilalti. Si care iese din zona de modestie cu buna stiinta. Special creata, ca sa mai creasca nivelul de adrenalina al celui care n-o "admira" din interior.
Asteptarea ta salariala e un subiect delicat. Care se clatina usor. Sau mai precipitat. O functie liniara de tremurul pe care il imprimi unei voci si asa nesigure.
Generatia noua, apropo, si trecutul s-a laudat cu generatii noi, stie totdeauna mai bine ce inseamna sa ai un "aer" adecvat momentului. Nu cunoaste riscul. Un asemenea tanar nu stie semnificatia cuvantului pericol, pentru ca el insusi se identifica cu o vorba care pentru unii poate declansa un soc. Nu conteaza natura acestuia.
O paralela... Tom Hanks. E ceea ce mi-a venit in minte acum. Actorul principal din "Vreau sa fiu mare". O pelicula cu suficiente nuante comice. Fantasticul din acest film este reusit de un copil de 12 ani, care izbuteste sa ajunga directorul unei fabrici de jucarii, avand alura unuia de 30 de ani. Simplu, degajat. Dorinte clare, indeplinite. Farmec personal. Dezinhibare. Naturalete. Tinta precisa. Si, desigur, actiune. Ca sa nu mai vorbim de acel CV extraordinar de... bine ornamentat. Sau de unghiile roase ale celui care, prin acest gest, ne aminteste doar ca nu si-a uitat apartenenta la zona copilariei.
Revenind in granite reale, aspectul salarial este important. Cu sau fara acel "aer", semnul noii generatii. Important este atat pentru angajator, cat si pentru tine, care ai asteptari de tot felul. Fie legate de dizolvarea teancului de facturi care te asteapta sa le platesti, fie de perspectiva inmultirii familiei. Fie de alt soi. Totusi, cum justifici? Fata in fata cu angajatorul, cum raspunzi la intrebarea care poate parea dura, insa nu e decat ambalajul unui panaceu de supravietuire in jungla afacerilor: "De ce ar trebui sa-ti platesc acest salariu?" Daca deschizi "poarta", ai posibilitatea sa vezi adevarul, care iti da traducerea exacta: "Spune-mi... in cat timp imi platesti favoarea?" Da, totul se plateste! Credeai altceva? Gresit. Si continuand... „Care e plusul din cifra de afaceri adus companiei?” Sau „Cat timp dureaza recuperarea investitiei generate de angajarea ta?” Eeeei... Ce raspunzi? Cum ar trebui sa procedezi? Cum iesi cu laurii victoriei din jungla afacerilor? In timp ce vantul starnit de usa deschisa, care acum ti se pare prietenoasa, adie laurii de pe fruntea angajatorului?
Ideal ar fi sa ai in trusa ta de prim ajutor toate instrumentele necesare. Ca beneficiate sa fie ambele parti.
De ce trebuie sa tii cont atunci cand iti negociezi salariul?
1. Nu conteaza nici piata salariilor, nici ratele tale la banca, nici alte considerente care pentru tine sunt importante. Angajatorul nu va vedea decat o taraba plina numai cu acele lucruri care pentru el nu prezinta interes. Esti un candidat care a pierdut din start. Experienta ta, abilitatile si cunostintele tale nu au mai apucat sa iasa din unghiul ascuns in care le-ai abandonat. Scoate-le la lumina! Ele sunt cele mai bune argumente!
2. Negocierea are nevoie de toate partile implicate in proces. Asigura-te ca esti si tu acolo. Hotarat, dar si deschis, exprima-te. Asculta cu atentie, filtrand, selectand. Negocierea are loc tocmai pentru ca atat tu, cat si angajatorul oferiti mai putin si asteptati mai mult. Cu diplomatie se poate ajunge la un acord excelent intre parti.
3. Atunci cand ai accesat "usa aceea", e bine sa cunosti foarte bine datele problemei. Studierea terenului pe care calci e un lucru care-ti inlatura nesiguranta. Ori esti un vanator in carne si oase, ori ce esti? De asemenea, modul in care iti dezvolti subiectul conteaza. Diferenta intre succes si esec depinde de el.
4. Adapteaza-ti discursul, punctand foarte clar ceea oferi companiei in schimbul asteptarilor tale salariale.
5. Ia masuri ca "ingredientele servite pe tava" sa nu se incadreze doar la capitolul "bune intentii". Asta, daca nu vrei ca angajatorul sa-si dea seama ca esti interesat doar de beneficiile materiale.
6. Daca te izbesti de barierele structurale al companiei, restrictii care iti ciupesc din cifra salariului scontat, cerceteaza. Poate exista variante acceptabile: traininguri, bonuri de masa, masina, plata facturii de telefon sau... Flexibilitatea e un sfetnic bun.
7. Fii cinstit cu tine insuti! Daca te intereseaza numai banii, si nimic altceva nu iti aduce vreo satisfactie in acel post, gandeste-te mai intens la expresia "Omul potrivit, in locul potrivit". Chiar asa. Nu trebuie sa faci ceea ce faci. Sunt, cu siguranta, locuri care ti s-ar potrivi mai bine. Un autoexamen riguros nu-ti strica. Ia in considerare o respecializare!
8. Pentru a da argumentelor greutate, estimeaza-ti valoarea. Data, evident, de realizarile tale. In fapte si cifre. Mai putine descrieri, mai multe rezultate semnificative: cresterea vanzarilor, economie de timp, de bani, clienti noi...
9. Revizuieste mental posibilitatile de dezvoltare profesionala, cultura organizationala si stabilitatea companiei, beneficiile extrasalariale si da-ti OK-ul final!
10. In tot acest timp, ai grija sa te simti cat mai confortabil. O stare tensionata nu te poate ajuta in niciun fel. Incearca sa nu dai limbajului tau corporal alt inteles. Si mai ales sa tii cont de toate elementele care nu intra in aria salariala, dar care au un cuvant greu de spus atunci cand vine vorba despre o schimbare.
Si apoi... spera sa transformi un film de groaza intr-unul cu happy end! Succes!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
