de Mihai Balescu
la 30 Iun. 2018 Exclusiv
Popularitatea acestui ziar este incredibila si nu prea se potriveste deloc cu imaginea pe care o avem despre nemti - un popor sobru si cu capul pe umeri. Dar se pare ca natura umana e aceeasi peste tot. Aiureli prezentate cu semnul exclamarii, poze multe, text putin, nuditate la greu, stiri inventate prin redactii - iata o reteta cu care editorii din orice colt al lumii nu au cum sa dea gres. Si nu poti sa nu te intrebi: cum s-a ajuns la o astfel de presa?
In Romania, tabloidele exista de doar 20-25 de ani (se considera ca deschizatorul de drumuri a fost “Evenimentul Zilei”, realizat de Ion Cristoiu in prima jumatate a anilor '90), dar la nivel mondial istoria lor este mult mai lunga.
Se pare ca inceputul a fost facut pe la sfarsitul secolului 19, cand un ziar newyorkez a introdus un personaj de benzi desenate care lua in deradere evenimentele cotidiene (personajul se numea Yellow Kid, de aici si numele de “yellow jurnalism” dat jurnalismului de senzatie). Iar aceasta luare in deradere a devenit foarte populara, mai ales cand tinta o constituiau politicienii, ca urmare ziaristii s-au gandit ca ea ar putea fi o arma foarte puternica impotriva puterii. Dar au dus deraderea la extrem, incepand sa scormoneasca dupa mizerii si urmarind cu predilectie informatiile defaimatoare, prezentate cu indecenta si agresivitate. Si - surpriza! - au descoperit ca cititorii se dau in vant dupa asemenea informatii.
Se nastea astfel un produs de succes, tabloidul, un gen de ziar care s-a dezvoltat rapid. Un exemplu sugestiv din acea perioada il constituie “Evening Graphic”, o publicatie care, desi nu a aparut decat timp de 8 ani (1924-1932), a reusit sa intre in istoria presei americane prin nivelul extrem de scazut la care a adus jurnalismul din aceasta tara. Concret, “Evening Graphic” a dat lovitura prin folosirea unei tehnici fotografice numite composografie (adica trucaje foto, mai simplu spus).
Angajatii redactiei luau pur si simplu chipurile unor celebritati si le lipeau pe corpurile personajelor din niste fotografii facute in prealabil si care ilustrau o anumita scena. Astfel a fost posibila prezentarea unor imagini “inedite” de la o petrecere deocheata la care “participau” politicieni de vaza, imagini de la operatia nereusita a actorului Rudolph Valentino sau imagini cu “intalnirea” in Rai dintre Rudolph Valentino si cantaretul Enrico Caruso. Prima composografie publicata de “Evening Graphic” a fost una legata de un divort celebru al vremii, in care sotia isi dezvelea pieptul in sala de judecata. Se apreciaza ca respectiva composografie a dus la cresterea tirajului cu 100.000 de exemplare.
Restul e istorie. Tabloidele au devenit o obisnuinta in Occident, au patruns in orice colt democratic al lumii si, mai mult, au reusit in momentul de fata sa tabloidizeze cam toata mass media: televiziuni, posturi de radio, Internet, presa scrisa. Chiar si ziarele serioase manifesta tendinta de a fi mai stridente in prezentarea informatiilor si se remarca faptul ca in editia electronica a unui astfel de ziar sunt mult mai multe stiri de scandal decat in editia tiparita. Singurele care au scapat au fost publicatiile de specialitate, de obicei cu aparitie saptamanala sau lunara.
Nu putem incheia insa acest articol fara sa dam si o explicatie pentru succesul tabloidelor peste tot in lume. Iar explicatia tine de psihologie si e foarte simpla: informatia cu cel mai mare impact nu este cea care necesita efort intelectual pentru a fi asimilata (cum este informatia economica, sociala, politica), ci cea care atinge direct straturile profunde ale psihicului uman, activand emotii primare. Adica emotii legate de conflicte si sex.
Comentarii