de Alexandra Stanescu
la 19 Feb. 2014
Fiecare partid se acuza, fiecare se considera cel mai tare, niciunul nu este dispus sa cedeze, dar toti invoca, evident, binele national, chiar dragostea pentru guvernati.
Din patru-n patru ani, au loc Jocurile Olimpice, sub egida cercurilor olimpice unite. La noi, cam din patru-n patru zile, apar certurile neolimpice neunite, televizate zilnic, pe aproape toate canalele. De fapt, fara aceste conflicte, televiziunile ar muri de foame.
Asa, camerele-s atintite pe fiecare nesportiv care se straduieste sa ia o medalie la una dintre (in)disciplinele acuze, invective, umflare in pene, incalecarea adversarului, spalatul rufelor in public, medalie pe care sa si-o atarne de gat in numele legitimitatii.
De parca, la noi, ar castiga vreun partid sau o coalitie alegerile pentru cat de minunat sau minunata este si nu ca urmare a unui vot negativ, a acumularii unor nemultumiri (mereu si mereu cam aceleasi) pe care le deconteaza cei aflati la putere.
Daca te uiti la… liderii de partide, unii dintre ei aspirand la sefia statului, pozitie care ar trebui sa insemne echidistanta, echilibru, extrema diplomatie, cumpatare, calm, statura, intelepciune, te crucesti si te simti mai singur ca un navigator solitar in jurul lumii.
In timp ce politicienii nostri se cearta, romanii asa-zisi de rand muncesc in tara, presteaza pe cont propriu, "la patron" sau chiar la stat, iar medici si ingineri, informaticieni si matematicieni, macelari si barmani, soferi si cofetari isi cauta si gasesc locuri de munca in afara tarii.
O intind de aici, invocand salariile mici, lipsa de perspectiva, indiferenta statului, bataia de joc, durerile de cot ale celei careia prea pretentios i se spune... clasa politica.
Dincolo de orgoliile lor nemasurate, de mandria cat Palatul Parlamentului, de furtunile pe care le starnesc in paharele lor cu apa chioara, de ce se cearta politicienii?
Poate pentru ca au prea mult timp, poate pentru ca stiu ca, la sfarsit de luna, le intra salariul pe card, fara ca ei sa fi avut grija unor clienti, fara sa-si fi stors creierii ca sa imbunatateasca un produs, fara sa aiba batai de cap din cauza pietei, fara sa faca nopti albe ca scad comenzile...
Comentarii