de Alexandra Stanescu
la 20 Iun. 2012
Conform dictionarului de neologisme, doctorat inseamna forma de studii suprauniversitare, constand dintr-o serie de cursuri, examene si o teza, organizate pe langa institutiile de invatamant superior si care confera titlul de doctor intr-o anumita specialitate.
Conform Wikipedia, initial, ca sa ajungi doctor in ceva, nu era nevoie sa emiti o teza, sa sustii o lucrare de doctorat, sa intreprinzi o cercetare originala.
Pana acum, am citat sursele? Da. Deci, nu am plagiat. In prezent, iata ca este nevoie de o cercetare originala si mai ales de emiterea si de scrierea unei teze pe care urmeaza sa o sustii in fata unei comisii si a unui public, de regula, studios.
Nu scrii teza de doctorat fluierand, in pauzele de masa sau tragand cu ochiul la televizor, incropind o lucrare subtire si ca volum si ca si continut. Ca sa emiti o teza, sa o asterni pe hartie si sa o sustii este munca, nu gluma. Teza este ideea ta noua, abordarea ta noua a unui subiect.
Prin urmare, tii cu dintii de ea si o sustii la fel. Scrii, stergi, adaugi, iar scrii, iar stergi, iar adaugi. Te contrazici cu altii, te contrazici singur, te inflacarezi, te entuziasmezi, urci, cobori, ai nopti albe, ai nopti negre.
In final, sub bagheta indrumatorului, iti sustii lucrarea, teza si, de cele mai multe ori, primesti titlul de doctor, de expert intr-un anumit domeniu.
Devii opusul novicelui, opusul amatorului, nu esti fitecine, ai dreptul si responsabilitatea de a te pronunta cat se poate de pertinent in domeniul care te-a pasionat.
Cuvintele-ti, expertiza ar trebui sa cantaresca la fel de mult ca un certificat TUV, ca o certificare de cronometru. Doctoratul este medalia ta olimpica, mondiala.
Cate dintre senzatiile acestea tari, dintre framantarile fizice si metafizice au fost traite de cati dintre purtatorii de titluri din ziua de azi? Si, chiar si in lipsa acestora, cine ar putea renunta ca la o scama pe rever la un titlul care certifica atata munca?
Comentarii