La cat de apasat batem pasul pe loc, trebuie sa schimbam pavajele la fel de repede ca pantofii

La cat de apasat batem pasul pe loc, trebuie sa schimbam pavajele la fel de repede ca pantofii bani publicigestionare bani publicimodernizare magheruuniversitate

Fantana de la Universitate, unul dintre putinele simboluri ale centrului capitalei Romaniei, a fost crutata de... buldozerul aducator de modernitate, cica. De ce? Pentru ca niste oameni indignati au iesit in strada, chiar langa fantana, si au protestat vehement.
Dar demolarea fantanii era o mica parte din... "faraonicul" proiect initiat de autoritati. De la una dintre cele doua guri de metrou (ale caror scari rulante au functionat cam cat petrece o musculita de otet pe aceasta lume) care dau spre Universitate si pana la statia de autobuz, sunt vreo suta de metri.

Aceasta suta de metri este un fel de minitabara de sculptura pe care un artist plastic sau mai multi isi exerseaza in permanenta talentele, daltuind (dar nedainuind) aranjamente urbanistice.

Atat este de nemultumit este artistul de opera sa, incat nici nu mai asteapta ca ea sa aiba soarta creatiei mesterului Manole sau ca un timp mai indelungat sa o patineze. Ce, de timp se loveste atemporalul artist?
 
In urma cu vreun an, zona, mai exact trotoarul, a fost pavat cu dale de mici dimensiuni care puteau fi scoase si puse la loc daca trebuie sapat cate ceva.

De fapt, la cate transee se sapa si se... rereresapa in fiecare an, in Bucuresti (nu se stie exat pentru ce), era mai mult ca sigur ca dalele nu vor sta prea mult la locul lor. Numai ca, desi argumentul suprem in optarea pentru acest tip de pavaj era tocmai posibilitatea reutilizarilor si, deci, economia de bani, nu se stie unde au disparut dalele…

De asemenea, marginea dinspre carosabil a trotuarului a fost ornata cu un gard. Estetic, nimic de zis. Totodata, statia de autobuz dinspre Facultatea de Geografie a fost dotata cu ghivece imense in care erau plantati puieti de arbori.

Ghivecele alea mai lipseau pentru a le... usura ca piatra de moara  ziua miilor de pasageri care, zilnic, urcau sau coboarau din autobuze. Basca, in vecinatatea statiei, ca nuca-n perete, fusese amplasat un container-restaurant chinezesc...

Sarmanii puieti au suportat eroic si iarna si transformarea ghivecelor in cosuri de gunoi si miscarile de strada care au avut loc prin decembrie.

Acum, din fericire pentru fluiditatea traficului pietonal, ghivece, container si chiar esteticul gard s-au evaporat. Caci aceeasi suta de metri a fost supusa, la probabil mai putin de un an (!), unui alt proces inovator: amplasarea de dale mai mari in locul celor reutilizabile, schimbarea bordurilor cu unele de marmura, renovarea, "din temelii", a statiei si pavarea ei cu ceea ce se pare ca sunt placi de granit.
 
De fapt, suta de metri de la Universitate a ajuns sa fie capul de pod al procesului de... rereinnoire a Bulevardului Magheru pe care bate uraganul, nu vantul, unei schimbari la fel de necesara ca un kilogram de zahar turnat in oala cu bors de peste.

In orice statistica, Romania este mult mai aproape de statutul de tara saraca decat de cel de tara bogata, cu PIB mare, cu putere de cumparare de halterofil, nu de muschi de filatelist.
 
Vazand, cat se poate de direct, fara niciun intermediar, cum sunt… gestionati banii publici, nici nu este de mirare ca batem pasul pe loc. Si atat de repede si de apasat il batem, atat de tare uzam trotuarele, incat este firesc sa schimbam pavajele cu viteza lui Usain Bolt la suta sa de metri...