Managerul si managerul de stat degeaba
managerimanageriangajat privatreduceri costuriradu georgescu
Din mare nefericire, multi oameni au ajuns sa confunde buna crestere, bunul simt, manierele, cu amorteala si cu inertia. In consecinta, criticile dure, acide, vehementa sunt privite, din ce in ce mai mult, ca si cand ar fi niste grosolanii.
Probabil ca, daca un gentleman ar fi pus in situatia de a smulge (iata o actiune care presupune brutalitate, nu?) o... diafana domnita din flacarile unui incendiu sau din fata masinii care sta sa o calce, ar trebui, mai intai, sa-i arunce o ocheada timida, sa-i sarute mana si sa o intrebe afectat: "Stimata duduie, imi permiteti sa va salvez?"
Dupa care, ea sa dea gales ochii peste cap, sa roseasca precum bobocul de roza, si, in cele din urma, sa incuviinteze. Desigur, multi telespectatori de telenovele si de filme asa-zis artistice au impresia ca, in tot acest timp, cineva a apasat pe o telecomanda, oprind timpul in loc, dimpreuna cu flacarile sau masina.
Pentru ei, fractiunea de secunda care face diferenta dintre a trai si a muri este o notiune inexistenta.
Intre toate aceste pseudobune maniere, in toata aceasta pretentie de buna crestere, se mai aud, rar de tot, si voci puternice care taie dulcegariile de trei bani precum lamaia picatura de osanza.
Una dintre aceste voci a spus ca, si daca ar fi doua ore, dupa-amiaza, prim-ministru, ar face mai mult decat cei care au tot detinut aceasta functie...
Vocea apartine unui intreprinzator, unui antrepreonor de succes, cui altcuiva? Un alt intreprinzator, un alt antreprenor de succes, Radu Georgescu, sustine ca incearca sa ignore puternic, complet, orice are legatura cu statul, in afara de legi.
Indignarea lor este cat se poate de justificata si este perfect ca si-o si exprima, numai gandindu-ne cum era prevazut, in niste contracte, la stat, ca angajatii primesc prime daca-si indeplinesc obligatiile de serviciu.
Asta descrie simplu si corect prapastia imensa intre filosofia managerului privat si nu filosofia managerului de (la) stat, ci lipsa filosofiei sefului unei institutii de stat, bugetare, care stie ca nici nu are nevoie de asa ceva, intrucat, datorita chiar statutului de angajat la stat, nu trebuie sa alerge dupa comenzi, nu-l intereseaza reducerea costurilor, vine cand vrea si pleaca tot cand vrea si isi lasa angajatii sa aiba cam acelasi program.
La jumatatea si la sfarsitul lunii, fara sa aiba aceste preocupari, fara sa se agite, fara sa-si stimuleze intelectul si angajatii sa gaseasca solutii, sa inoveze, sa creeze, sa inventeze si-a luat banii pe card si gata. Gata sa inceapa o noua luna de viata... profesionala si personala frumoasa si linistita.
In 2011, an de criza - cica! - statul a avut de cheltuit si chiar a cheltuit, caci sa cheltuiesti poate oricine! - 46 de miliarde de euro, de la 25 de miliarde de euro, in 2005.
De unde a provenit cea mai mare parte a acestor bani? De la managerii si de la angajatii privati, unii alergand intre doua-trei locuri de munca si treburile casnice...
Tocmai de aceea si spune managerul privat ca ar face mai mult in doua ore, nu pentru ca el ar fi vreun superman, ci pentru ca este obisnuit sa aiba atentia impartita in paispe, sa jongleze cu situatii, cu crize, in timp ce multi dintre omologii sai de la stat sunt manageri de stat degeaba, care abia se descurca si in administrarea timpilor morti...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
