Muzica pentru mase
londra 2012ceremonie dechidere joceremonie inchidere jobeatlesqueen
Spectacolele care au deschis si inchis cea de-a treizecea editie a Jocurilor Olimpice moderne au fost excelente. Cand te gandesti ca tara gazda, imperiul gazda, are atatea de spus, de aratat, cand are in spate o istorie imensa, cand si-a trecut in palmares colonizari si civilizari de teritorii si initierea revolutiei industriale, cand esti natia a carei limba a devenit cea mai populara din lume, e cumva usor sa alcatuiesti un... show grandios, spectaculos si plin de intelesuri.
In afara de asta, te ajuta si faptul ca ilustratia muzicala, coloana sonora a spectacolului, poate fi alcatuita exclusiv cu creatii autohtone. Cate state care au gazduit Jocurile Olimpice ar fi putut face lucrul asta?
De aceea, ca regizor al ceremoniilor, nu ai decat dificultatea alegerii. Dar, ce sa vezi, avand la dispozitie multe ore de deschidere si de inchidere, poti sa cuprinzi pe toata lumea, multumind pe toata lumea. Muzica pentru mase (music for the masees – cum ar zice englezii).
Prezenta Beatles, Queen, The Rolling Stones, Pink Floyd era de la sine inteleasa... Dar, pe urma, au fost preferate niste formatii care, desi foarte populare, au contribuit pe cat de modest calitativ, pe atat de efemer la istoria universala a muzicii. Gresit (wrong – cum ar zice englezii)!
Nu vreau sa lansez... zvonuri blasfemiatoare (blasphemous rumors – cum ar zice englezii), dar este de neinteles cum regizorul spectacolelor a trecut cu vederea ce au facut altii pentru aceasta istorie, cum au creat un stil aparte, inimitabil, cum au alcatuit vreo 22 de albume, cu aproape 200 de melodii (183), cum a isterizat si bucurat generatii o anumita formatie care inca mai... presteaza cu succes si... sufera bine (suffer well – cum ar zice englezii).
Formatie care, culmea sau nu, de cand a aparut si pana a devenit ultracelebra, a gasit mai multa intelegere, a generat mai multe incasari, isterii, nebunii, lacrimi si bucurie dincolo de granitele Marii Britanii. Asta e! Astia-s oameni (people are people – cum ar zice englezii).
Cum sloganul Jocurilor Olimpice a fost ca ele sunt pentru toata lumea, se parea ca este numai o chestiune de timp (it's just a question of time – cum ar zice englezii) pana cand sa se auda vreun acord, ceva la una dintre ceremonii.
In schimb... nimic (nothing – cum ar zice englezii)! Asa ca asteptam zile mai bune (better days), poate o noua editie londoneza a Jocurilor Olimpice cand sper sa nu fim dezamagiti din nou (never let me/us down again).
Pana atunci nu are niciun rost (it’s no good) sa ne amaram. Mai bine sa ne bucuram de liniste (enjoy the silence) si sa speram ca John the revelator isi va gasi un... personal Jesus...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML