O scumpete de democratie
alegeri frantademocratieputinhollandesarkozyobamaturul frantei
Aseara, vazand scorul strans in meciul prezidential Francois Hollande-Nicolas Sarkozy, mai-mai ca te puteai gandi ca victoria primului ar putea culmina cu un "Micheline, mon amour", adica… "Mihaela, dragostea mea", urmat de caderea in realitate si in penibil. Din fericire pentru FH, lucrul asta nu s-a intamplat.
Cu prilejul alegerilor, televiziunile franceze si-au aratat experienta transmisiunilor pe care le fac din Turul Frantei, urmarindu-i, cu cameramani si reporteri urcati pe motociclete pe cei doi candidati.
A fost un fel de... minitur nocturn al Frantei. La Paris, Renault Velsatis al lui Sarkozy a fost flancat de motociclete, mai multe decat… cea de escorta. Ai fi zis ca sunt paparazzi care, in toamna lui 1997, urmareau un Mercedes 600 in care se afla regretata printesa Diana…
La Tulle, Renault Espace in care se afla Hollande a avut acelasi "tratament". Drumul pana in piata orasului al carui primar a fost si, ulterior, drumul pana la aeroport au fost transmise live, direct, imaginile cu viitorul presedinte butonand telefonul fiind considerate de mare exceptie. Poate s-o inventa si un Pulitzer pentru transmisii televizate de pe motor.
Deci, atentie mare acordata celui care este vazut la fel de entuziast ca si Obama, in ziua in care le spunea americanilor ca pot. Ce au putut? Pai, in mare, rezumand eufemistic, au putut sa se imprumute in continuare. Norocul lor ca, exact ca in cazul unei persoane fizice, se imprumuta in moneda in care sunt platiti. Dar, spre deosebire de o persoana fizica, imprumutatul se afla la butoanele tiparnitei.
Acum vreun an, parca, statisticile aratau ca, dintr-un dolar cheltuit de stat(e), 40 de centi sunt imprumutati. Cine (mai vrea sa) stie cat o fi raportul in prezent…
Cum era Obama vazut providential, asa se pare ca este vazut Hollande. Campaniile celor doi au costat enorm, iar victoriile au fost sarbatorite cu mare fast. Ca cica democratia costa...
Insa acest mare fast se ofileste ca panseluta pe langa un sequoia in comparatie cu ce pot altii.
In capitala Federatiei Ruse, Vladimir Putin si-a inceput un nou mandat. Cu vreo 880.000 de dolari si mii de aplaudaci oficiali, plasati in superbele sali ale Kremlinului, rusii ne-au demonstrat ca nu numai imparatii, regii, tzarii pot fi incoronati, ci si… presedinti.
Poate ca, vazand fastul de la Moscova, in fiecare presedinte ("pe bune") de stat (tot "pe bune") inmugureste sau chiar da-n flori ceva invidie ca lui nu i se organizeaza astfel de onoruri, ca nu poate arata lumii cat de magnific este (si) el...
In orice stat, mai bine zis in extrem de putinele state – care, nebatandu-si joc de proprii cetateni, conduc topurile fericirii – in care lideri educati sunt alesi de catre cetateni educati, risipele acestea, infatuarea, grandoarea - nimicurile de acest fel - nu sunt posibile.
Se spune ca democratia este scumpa... Dar aproape sigur este mult mai ieftina decat lipsa ei.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML