de Magda Florea
la 23 Oct. 2019
Mi se intampla deseori sa merg la piata, sa iau contact direct cu oameni simpli care incearca sa isi castige existenta vanzand cate ceva la marginea strazii. Dincolo de revolta care ma incearca atunci cand vad cum incearca ANAF-ul sa starpeasca coruptia amendand batranele care vand patrunjel, mai exista un element care ar trebui sa ne puna pe toti pe ganduri.
Este vorba despre "bacsisul" pe care il lasam sau nu il lasam oamenilor care au cu adevarat nevoie de el. Daca intr-un restaurant cu staif lasi un bacsis de 25% din pretul consumatiei, cum se face ca atunci cand cumperi oua proaspete de la tara, din piata, de la oameni cu manile batatorite de la furca cu care au intors trifoiul si cu fata brazdata de ridurile formate de vantul aspru si secetos, incerci sa negociezi la sange pretul acestora?
E dureros cand vezi oameni la colt de strada ce vand flori si dau inapoi rest cateva monede, pe care cumparatorul se avanta inconstient sa le cuprinda cu mainile amandoua, monede care de altfel, raman pe masa hipermarketurilor la cumparaturile zilnice sau saptamanale.
Oamenii care au cu adevarat nevoie de bacsis nu il prea primesc. Si nu ar trebui sa folosim aici termenul de "bacsis", pentru ca aici este vorba despre pretuirea muncii, pretuirea onestitatii.
Sa fim seriosi! Acele oua de tara si acele flori vandute la colt de strada oricum sunt oferite la sume care nu acopera nici pe departe pretul lor real, pretul de pe rafturile marilor magazine si in niciun caz nu compenseaza munca bruta depusa de tarani pentru a le cultiva, ingriji, culege, aduce in fata ta, in cele din urma.
Obisnuiesc sa platesc pe aceste lucruri mai mult decat mi se cere, dar cu siguranta, nu mai mult decat valoreaza, pentru ca munca nu poate fi cu adevarat rasplatita, iar micii intreprinzatori nu se pot bucura de privilegiul unei economii echilibrate, intr-un stat care intelege din capitalism doar egalitatea, nu si echitatea.
Obisnuiesc, de asemenea, sa cumpar lucruri de care nu am neaparata nevoie de la acesti oameni. De ce? Pentru ca oricum, la politicile pe care le au hipermarketurile, cumpar lucruri inutile mereu. Doar ca hipermarketurile ruleaza profiturile in offshore-uri, iar economia romaneasca se bucura de maruntaiele unor contributii salariale minime, in timp ce "grosul" e contorizat in alte parti. Pe cand a cumpara lucruri inutile de la oameni cinstiti, muncitori si care incearca sa supravietuiasca, e un act nobil.
Si sa fiu sincera, parca mai utile sunt lucrurile "inutile" de la acesti oameni. Imi cumpar o floare pe care poate nu am de la cine sa o primesc si ma bucur de splendoarea ei pana se usuca, dupa care pot sa o transform intr-un aranjament floral deosebit.
Nimic nu e inutil, in fond, dar sentimentul de utilitate pe care ti-l castigi ajutand un astfel de om este nepretuit. Si mai este un aspect. Prefer sa cumpar ceva ce nu imi foloseste cu adevarat, decat sa intind o bancnota acelui om si sa plec mai departe.
El sta la colt de strada sa munceasca, sa primeasca bani contra muncii lui, nu sa cerseasca. Nu pot umili un astfel de om intinzandu-i bani degeaba ca unui cersetor. Ar fi sub demnitatea mea si mai cu seama, sub demnitatea lui ...
Cred ca ar trebui sa reflectam cu totii atunci cand bagam mana in buzunar si ne lasam dusi de valul generozitatii. Evident, si chelnerii au familii de hranit, si ei merita bacsis daca isi indeplinesc corespunzator atributiile din fisa postului si reusesc sa te faca sa te simti bine, insa in egala masura, si oamenii simpli, care te roaga sa le cumperi florile, alimentele, produsele, merita cel putin acelasi nivel de respect si apreciere.
Citeste si: Esti pe cartela sau abonament? Acum poti verifica daca OFERTELE despre semnal si acoperire sunt ADEVARATE
Comentarii