Analizele Manager.ro: Adevarul despre cresterea economica a Indiei

Analizele Manager.ro: Adevarul despre cresterea economica a Indiei ascensiunea indieicresterea economica in indiabrics

Procentul persoanelor care traiesc cu mai putin de 1 $ pe zi a scazut in mod constant in India in ultimii 30 de ani, de la 42,1% in 1981 la 22% in 2011. In termeni concreti, asta inseamna ca cca 300 de milioane de oameni, cat intreaga populatie a SUA, au scapat de saracia lucie. Atentie, nu s-au imbogatit, ci doar au trecut la stadiul urmator de saracie (care ar fi, probabil, saracia simpla). Cum trebuie interpretat acest lucru, realizare sau esec? Sa nu uitam ca India este pe pozitia a doua, dupa China, in clasamentul tarilor cu cea mai rapida crestere economica din lume.
Restructurarea economica din India a inceput in 1991, dupa ce tara a traversat o criza serioasa a balantei de plati in urma careia a fost nevoita sa vanda 67 de tone de aur din rezerva nationala. Reformele demarate atunci au urmarit patrunderea tarii pe pietele internationale, privatizari, reduceri de taxe, masuri pentru controlul inflatiei, iar rezultatele acestei liberalizari s-au vazut: economia a crescut cu o rata medie anuala de 7,5%, varful fiind atins in 2009 – 9%.

India este in acest moment pe locul 10 in topul economiilor lumii (pe locul 4 daca ajustam cifrele la puterea de cumparare) si detine suprematia in sectoarele IT si farmaceutic, care au inregistrat performante remarcabile chiar si in anii de criza 2008-2009. Pentru populatie, performantele Indiei se traduc prin aparitia a 55 de miliardari in dolari si a 126.700 de milionari in dolari, precum si a unei clase de mijloc cu peste 300 de milioane de membri.

India are insa o populatie de 1,21 miliarde de locuitori, iar varfurile si clasa de mijloc nu insumeaza mai mult de 30% din aceasta populatie. Pentru restul, cum se prezinta situatia? A fost intr-adevar  liberalizarea din ultimii 20 de ani “valul care a ridicat toate barcile”, asa cum a promis initial guvernul indian? Raspunsul la aceasta intrebare se pare ca este negativ - jumatate din populatia Indiei traieste inca in saracie.

Vestile proaste despre situatia saracilor din India sunt aduse, culmea, chiar de catre un organism guvernamental: National Commission for Enterprises in the Unorganized Sector (NCEUS). Raportul anual al acestui organism arata ca somajul in randul saracilor a crescut si ca acestia au fost fortati sa se indrepte spre munca la negru, in sectoare unde salariile sunt foarte mici si conditiile de lucru foarte proaste. Se apreciaza ca doar 6% din ei beneficiaza in acest moment de o forma oarecare de protectie sociala.

Cei mai multi saraci din zonele rurale sunt angajati cu ziua pe la diferite ferme, iar cei de la orase fac muncile de jos sau lucreaza in ateliere de productie renumite pentru mana de lucru ieftina, foarte cautata de companiile occidentale. Saracii foarte saraci, cum ar fi cersetorii si cei fara adapost, se confrunta si cu alta problema: lor li s-a interzis accesul in anumite zone din orase, in cadrul unui proiect de “infrumusetare” a plajelor, parcurilor, aleilor de promenada. Acest proiect a presupus dotarea zonelor respective cu paza si camere de luat vederi si a costat cca 22,5 milioane $. 

“Valul destinat sa ridice toate barcile”, de care vorbea guvernul indian, nu a ridicat asadar decat o parte din barci. Saracii au fost lasati deoparte, dar – culmea! - pe hartie ei beneficiaza de fonduri consistente. Dar doar pe hartie, deoarece problema e, dupa cum banuiti, coruptia. Si nu e delor o problema noua: in 1986, primul ministru Rajiv Gandhi facea o declaratie socanta, anuntand ca, din cauza coruptiei si managementului defectuos, doar o parte infima (15%) din suma alocata programelor de asistenta pentru saraci ajunge efectiv la saraci. Restul “se pierde” pe parcurs.

Situatia nu s-a schimbat prea mult nici in ziua de astazi, cand India ramane la discretia unui aparat birocratic imens, in care functionarii (mai ales cei de nivel inalt) au painea si cutitul si fac ce vor. Scandalurile de coruptie sunt la ordinea zilei in India. Un exemplu recent este cel izbucnit in 2011, cand a iesit la iveala faptul ca oficiali din Ministerul Comunicatiilor au favorizat vanzarea de licente pentru telefonie mobila unui numar de 85 de companii, printre care si companii care nu aveau absolut nicio experienta in sectorul telecom. Vanzarea s-a facut la o fractiune din pretul real, ceea ce a dus la pierderea de catre statul indian a incredibilei sume de 39 de miliarde $.

Si acesta nu este nici pe departe singurul caz de amploare. A mai fost si scandalul editiei din 2010 a jocurilor Commonwealth-ului, editie care a avut loc in acel an in India. Organizatorii au comis atunci un jaf la lumina zilei, reusind sa creasca factura finala de la 270 de milioane $, cat fusese estimat initial, la 4,1 miliarde $ (bani de la buget).

Guvernul s-a justificat spunand ca a dat comitetului de organizare un cec in alb, cu scopul de a evita o rusine nationala care se contura din cauza intarzierilor, dar asta nu explica de ce 1,8 miliarde $ au disparut fara urma. Totusi, o explicatie exista: se apreciaza ca cele mai grase conturi de “bani negri” in bancile elvetiene sunt detinute in momentul de fata de cetateni indieni. Si acest fapt, prin prisma celor spuse mai sus, nu este deloc surprinzator.