Analizele Manager.ro: Cand se va termina razboiul impotriva terorismului?

Analizele Manager.ro: Cand se va termina razboiul impotriva terorismului? terorismrazboiul impotriva terorismuluial-qaidageorge bush9/11

Cu 10 ani in urma, pe 20 septembrie 2001, presedintele George Bush anunta inceputul razboiului impotriva terorismului, ca raspuns la atacurile Al-Qaida din New York si Washington, si invita tarile lumii sa se alature SUA. Patru zile mai tarziu, Vladimir Putin spunea “da” acestei invitatii. Rusia urma sa se implice in acest razboi, dar nu neaparat din solidaritate cu americanii sau pentru a sluji impreuna cu acestia o cauza comuna. Rusia avea propriile ei pareri despre ce inseamna terorism, iar invitatia lui Bush oferea pretextul perfect pentru rezolvarea mai vechilor ei probleme din Cecenia.

Cu mult inainte ca turnurile gemene din New York sa cada, Putin vorbea deja de ideea unui razboi global impotriva terorismului, care sa justifice – nu-i asa? - si interventia ruseasca in Cecenia. In principiu, Putin avea dreptate, acolo chiar era vorba de terrorism: dupa caderea URSS, separatistii ceceni reincepusera lupta lor veche de secole pentru independenta si apelasera la actiuni extreme – capturarea unui spital in orasul Budyonnovsk si tinerea a 1.500 de oameni ostatici (in 1995) sau seria de atentate din capitala tarii, soldata cu cateva sute de victime (in 1999). Invadarea Ceceniei fusese, asadar, o reactie logica, in opinia Moscovei.

Occidentul nu impartasea insa acest punct de vedere si de-aceea Putin avea nevoie de aceasta “umbrela” a razboiului global impotriva terorismului, sub care sa se adaposteasca. Pretindea ca cecenii fac parte dintr-o retea terorista islamica, mai ampla, care alimenteaza conflictul cu arme si oameni, dar vesticii nu inghiteau aceasta poveste. “Sustinem reformele din Rusia, dar nu sustinem brutalitatea Rusiei”, a spus Bush in timpul campaniei sale electorale din 1999. Iar cateva zile mai tarziu, Condoleezza Rice, viitorul consilier prezidential pe probleme de securitate, i-a tinut isonul: “E vorba de o campanie care face victime in randul femeilor si copiilor nevinovati din Cecenia si care poate sa izoleze complet Rusia pe scena internationala.”

Ulterior insa, cand Bush a anuntat propriul sau razboi impotriva terorismului, toata retorica aceasta s-a evaporat. S-a creat astfel o oportunitate de care Putin a profitat: a raspuns rapid invitatiei americane si s-a oferit sa ajute SUA sa puna la punct invazia in Afganistan. Le-a permis americanilor sa-si transporte logistica de razboi traversand teritoriul rusesc si nu a obiectat cand acestia si-au stabilit baze in Asia Centrala, in Uzbekistan de exemplu. Rezultatul? Brusc, toate criticile aduse Rusiei in problema cecena au incetat. Ceea ce se intampla acolo nu mai era deloc o problema spinoasa, ca urmare Rusia a putut sa-si continue nestingherita operatiunile in zona. Doar ca avea in continuare nevoie de dovezi care sa arate ca aceste operatiuni se inscriu in randul celor impotriva terorismului global.

Dovezile au fost insa mai mult declarative. Astfel, dupa asediul de la Beslan, din 2004, cand 1.100 de oameni printre care 777 de copii au fost luati ostatici de catre un grup de teroristi ceceni, Putin a spus ca 9 din cei 32 de teroristi erau arabi. Lucru care n-a putut fi verificat niciodata. (Presedintele rus a fost admonestat atunci de americani pentru ca a decis rezolvarea crizei printr-o interventie in forta, soldata cu 334 de victime, in loc sa incerce calea negocierilor, dar raspunsul lui Putin a venit prompt: “Voi de ce nu-l invitati pe Osama bin Laden la negocieri?”)

In concluzie, exista incompatibilitati serioase intre felul occidental si felul rusesc de a intelege razboiul impotriva terorismului. Actiunile Rusiei, desi raspund unor amenintari reale, sunt prea concentrate in jurul intereselor proprii si de-aceea sunt interpretate doar ca metode militare de a rezolva niste conflicte personale, acolo unde alte metode au esuat sau nu au fost niciodata luate in calcul.

Si, de fapt, nu e vorba aici numai de Rusia. In timpul revoltelor din primavara acestui an, dictatorii din Egipt, Libia sau Siria au pretins si ei ca manifestantii iesiti in strada sunt in realitate agenti straini care au legatura cu terorismul global, alimentand astfel opinia cum ca ideea razboiului initiat de presedintele Bush in urma cu 10 ani e una foarte vaga, pe care oricine o poate defini dupa cum ii serveste cel mai bine interesele. O idee care, iata, a ajuns sa fie folosita mai mult pentru propaganda, decat pentru prevenirea unor evenimente de genul 9/11.

Cine sunt pana la urma teroristii? Nu exista un raspuns limpede si acceptat de toata lumea la aceasta intrebare. Foarte limpede e insa altceva: teroristi, mai mult sau mai putin reali, vor exista intotdeauna. Si din nefericire asta inseamna ca, spre deosebire de alte razboaie, razboiul impotriva terorismului se anunta a fi unul perpetuu.