Cum arata generatia care vine din urma? Ar trebui sa ne ingrijoram?
Cum sunt copiii din ziua de astazi? Dependenti de Facebook si de sms-uri, ultra-pasionati de tot felul de gadget-uri electronice si complet dezinteresati de sport si de alte activitati sanatoase, in aer liber. Mari amatori de distractie si de recompense-instant, ei prefera sa isi petreaca majoritatea timpului liber in fata calculatorului si fug de lucrurile care presupun o doza, chiar si minima, de efort.
Am zugravit un tablou prea sumbru? Am exagerat putin lucrurile? Nu. Copiii din ziua de astazi au un cu totul alt gen de copilarie fata de cea a generatiilor anilor ’70-’80 si lucrul acesta e confirmat atat de psihologi, cat si de diferite studii si sondaje. Un astfel de studiu, de exemplu, realizat de Consiliul National al Audiovizualului, arata ca in Romania 98% din copiii cu varsta intre 6 si 15 ani stau cu orele in fata televizorului sau a calculatorului, fara sa mai aiba timp (sau interes) si pentru alt fel de activitati.
Deja au disparut jocurile practicate in fata blocului - sotron, de-a v-ati ascunselea, frunza, ratele si vanatorii - si, implicit, au disparut si interactiunile normale intre copii, acele interactiuni care ii invata sa socializeze, sa-si rezolve singuri conflictele, sa-si dezvolte in mod natural personalitatea de viitori adulti. Acum ei discuta, se imprietenesc si se cearta doar din taste, sunt obisnuiti sa vada lumea prin intermediul unui ecran si nu inteleg cum au putut supravietui parintii lor fara Internet, smartphone, Facebook, WhatsApp, Instagram
Iar specialistii spun ca situatia e de natura sa ne puna pe ganduri, pentru ca acesti copii risca sa se transforme intr-o generatie de indivizi izolati, egocentrici si supraponderali, dezorientati de lumea exterioara si pentru care doar ceea ce este virtual este... real. Efectele sunt pe mai multe planuri:
1) Orele petrecute in fata televizorului ori a calculatorului, in detrimentul activitatilor in aer liber, isi pun amprenta asupra sanatatii copiilor, favorizand obezitatea si anumite boli intalnite mai degraba la adulti, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arteriala si afectiunile cardiovasculare.
Sunt niste consecinte atat de ingrijoratoare incat in unele tari cluburile sportive au inceput sa legitimeze copiii la varste foarte mici, de 4-5 ani (cand acestia n-au descoperit inca prea bine televizorul si calculatorul), pe ideea ca ei capata astfel o preocupare sanatoasa si, chiar daca nu vor ajunge niste varfuri in sport, macar isi vor dezvolta si pastra toata viata pasiunea pentru miscare.
2) Copiii care petrec prea mult timp in mediul virtual tind sa aiba note mici la invatatura. Sunt obisnuiti cu multitaskingul (isi verifica mail-ul, scriu mesaje pe telefonul mobil, comunica pe WhatsApp, arunca un ochi pe Facebook si asculta muzica la casti – toate in acelasi timp!) si de-aceea au probleme in a-si focaliza intreaga atentie asupra temelor.
3) Obisnuiti cu Internet-ul, copiii se asteapta la raspunsuri imediate si nu fac niciun efort sa se gandeasca ei insisi la solutii. In general, ei vor un raspuns instantaneu de la cei cu care comunica, nu au rabdare, doresc sa aiba acces la orice si la oricine, fiindca, la urma urmei, acesta este stilul in care au crescut. Si cel mai grav este ca, procedand astfel, pierd cea mai valoroasa si mai educativa experienta, aceea de a invata din propriile greseli.
4) Multi parinti, fiind destul de stresati cu alte probleme, prefera sa isi lase copiii in fata televizorului ori a calculatorului, numai sa aiba si ei cateva momente de liniste. Iar copiilor, desigur, le convine lucrul acesta. Sondajele realizate in SUA arata ca, in medie, parintii petrec doar trei minute si jumatate pe saptamana (!) avand conversatii semnificative cu odraslele lor, rezultatul fiind aparitia unor familii bizare, in care parintii nu mai au practic nicio idee despre preocuparile si activitatile copiilor lor.
5) Multe emisiuni TV ofera modele de comportament foarte sarace in valori morale si expun copiii la lucruri nepotrivite pentru ei, in timp ce jocurile video le permit sa foloseasca arme (virtuale). In SUA, programele TV pentru copii prezinta o medie de 20-25 de acte de violenta in fiecare ora. Iar cum copiii sunt usor de influentat si invata prin observatie si imitare, e clar ca aceasta expunere nefasta la violenta duce mai tarziu la un comportament antisocial.
Dar problema cea mai mare, pana la urma, este alta
Invatati sa obtina totul cu usurinta si sa aiba satisfactii imediate, acesti copii, odata deveniti adulti, au tendinta sa caute mereu scurtatura, solutia salvatoare care le permite maximum de beneficiu cu minimum de efort.
Pentru generatiile trecute, ideea de baza era ca succesul tine de munca. Dar acum nu mai este asa si lucrul acesta se vede foarte bine in societatea americana, unde stradania, creativitatea, bucuria de a realiza ceva pe cont propriu – lucruri candva foarte consistente si apreciate in societatea americana – au lasat acum locul... norocului. Da, multi tineri americani cred astazi ca este posibil ca bogatia sa vina cumva, nu stiu nici ei cum, dar fara a fi nevoiti sa munceasca din greu pentru a o obtine.
Sociologul Alfred Bulai remarca faptul ca aceasta tendinta se contureaza si in Romania. “Daca in urma cu 25 de ani, munca, patriotismul, responsabilitatea, moralitatea erau promovate intr-o forma sau alta ca valori in sine, acum banii si placerea imediata sunt pe primul loc. Uitati-va cum se manifesta acest lucru la nivelul cuvintelor: inainte spuneai despre ceva bun ca e «meserie», astazi spui ca e «marfa». Societatea a devenit orientata spre mercantil si de-aceea, atunci cand vorbesti despre un sportiv, este mai interesant sa spui nu ce record a doborat, ci cum isi cheltuieste banii.”
Ce se poate face?
Responsabilitatea este strict a parintilor. Acestia au obligatia sa limiteze accesul copiilor la televizor si la calculator, sa-i inscrie la cluburi sportive, sa petreaca mai mult timp cu ei, sa le arate, prin propriul lor comportament, ce este bine si ce este rau. Nici scoala si nici biserica nu au aceasta responsabilitate, desi unii parinti, prea ocupati cu cariera si cu propriile lor distractii, sustin acest lucru. Copilul isi ia reperele (bune, proaste) din familie.
Din pacate insa, deja in multe familii nu mai exista decat repere proaste care, lucru trist, se transmit natural de la o generatie la alta. Si asta se vede cel mai bine daca aruncam o privire la ceea ce se intampla in mediul politic: cine sunt tinerii politicieni de azi, spurcati la banul public si la afaceri cu Statul? In multe cazuri (prea multe), ei nu sunt decat copiii politicienilor de ieri.
Sursa foto: www.pexels.com
