Cum i-au iesit analizele Uniunii Europene la clinica Eurostat (I). Batranul continent este din ce in ce mai batran, la propriu

Eurostat, organismul care se ocupa cu statistica la nivelul Comisiei Europene (organ executiv al Uniunii Europene) face, anual, un set complet de analize statelor membre UE, pentru a evalua starea de sanatate a Uniunii. Unele dintre rezultatele acestor analize ar trebui sa dea de gandit responsabililor europeni, in perspectiva mentinerii unui tonus corespunzator tuturor celor (inca) 28 de tari membre ale Uniunii Europene. Iata cateva cifre relevante din ultimul set de analize efectuat de Eurostat.

La nivelul anului 2017, totalul populatiei statelor membre UE era de 512 milioane de locuitori. Germania avea populatia cea mai mare (82,5 milioane locuitori) iar Malta populatia cea mai mica (0,5 milioane).

Desi la nivelul UE se inregistreaza o crestere a populatiei, aceasta este lenta si din ce in ce mai mica, lucru demonstrat de faptul ca, in anul 1960, totalul populatiei tarilor care sunt astazi membre UE reprezenta cca 13% din populatia mondiala, in vreme ce in anul 2017 populatia tarilor UE nu mai reprezenta decat 6,8% din totalul populatiei globului.

In perioada 2007-2017, 12 dintre cele 28 de state UE au inregistrat un spor natural negativ: Slovacia, Danemarca, Polonia, Estonia, Portugalia, Grecia, Ungaria, Croatia, Bulgaria, Romania, Letonia si Lituania.

In perioada mentionata, cel mai mare spor natural l-a avut Luxemburgul, urmat de Malta si Cipru.

Populatia UE sufera un proces de imbatranire. Astfel, in anul 2001, unei persoane in varsta de peste 65 de ani ii corespundeau 3,3 persoane cu varsta intre 15-64 de ani. In 2017 doar 2,3 persoane (15-64) corespundeau unei persoane de + 65, iar estimarile arata ca, la orizontul anului 2080, unei persoane 65+ ii vor corespunde 0,9 persoane din intervalul 15-64 de ani.

Cei mai multi cetateni de alta nationalitate (UE sau non-UE) care locuiesc intr-un stat UE sunt in Luxemburg - 48% din populatia totala a tarii, in vreme ce, la polul opus, in Polonia si in Romania 99,4% din populatie are nationalitatea tarii respective.

Sporurile naturale mici sau negative ale tarilor UE sunt in parte compensate de cresterea numarului de azilanti - 1,2 milioane de persoane au cerut azil intr-un stat membru UE in 2016.

Tarile de unde au provenit cei mai multi azilanti in anul 2017 au fost, in ordine: Siria (102.000), Irak (48.000), Afganistan (44.000), Nigeria (39.000), Pakistan (30.000), Eritrea - stat din nord-vestul Africii (24.000), Albania (22.000), Bangladesh (19.000), Guineea (18.000), Iran (17.000), Turcia (15.000), Coasta de Fildes (14.000), Somalia (13.000), Rusia (13.000) si Gambia (12.000).

Speranta medie de viata la nivelul UE a fost, in 2016, de 80,6 ani (medie intre speranta de viata a femeilor si cea a barbatilor), in crestere constanta in ultimii 15 ani.

In ceea ce priveste abandonul scolar prematur, acesta inregistreaza cele mai mari valori in Malta, Spania si Romania. Abandonul scolar prematur are ca efecte saracia, somajul si excluziunea sociala.

Din anul 2002 pana in anul 2017, numarul de persoane cu varsta intre 25-64 de ani care au studii superioare a crescut de la 20% din totalul populatiei UE la 31,5%.

Daca la nivelul UE, in medie, diferenta dintre salariul orar al unui barbat si al unei femei (pentru acelasi fel de munca) era de 16,2% in favoarea barbatilor, in Romania se inregistra cea mai mica diferenta - barbatii au un salariu mai mare cu doar 5,2%.

Cea mai mare discriminare, din acest punct de vedere, se inregistra in Estonia (25%), Cehia (22%) si Germania (21,5%).
28% din populatia UE era expusa riscului de saracie si excluziune sociala. Bulgaria si Romania o duc cel mai rau la acest capitol, cu cate 40% din populatie expusa riscului de saracie.

Romania se situeaza pe primul loc si la procentul din populatie care nu-si poate permite, din punct de vedere financiar, o saptamana de vacanta pe an - 60% (media la nivelul UE este de 28%).

Va urma