Dragi medici, e tarziu pentru demisii

Dragi medici, e tarziu pentru demisii coronaviruscovid 19pandemieepidemiemedicisistemul medicalministerul sanatatiidemisie

Aproape ca nu e jurnal de stiri in ultimele zile care sa nu anunte alt val de demisii din sistemul medical. Un sistem medical ai carui oameni si-au dat seama, poate pentru prima data in 30 de ani de asa-zisa libertate, ca vietile le sunt puse in pericol, ca polul pericolului s-a mutat de la pacient, la medic si ca nu putem face fata si de data asta mergand pe burta.
As fi vrut sa vad demisii in masa in sistemul medical. Dar nu azi! Ci dupa Colectiv. Atunci cand zeci de tineri au murit nu din cauza focului, ci din cauza bacteriilor din spitale. Din cauza ca instrumentarul era dezinfectat cu apa chioara, din cauza ca nu existau echipamente de protectie pentru mari arsi, si nici aparatura sa ii trateze corespunzator, la fel cum nu existau nici paturi suficiente, nici rezerve suficiente in spital. Atunci cand nu aveam nimic.

Anii au trecut fara ca peste sistemul medical din Romania sa se abata vreo facere de bine din partea vreunui Guvern, vreunui ministru al Sanatatii, vreunui oricui are bani, putere. Din pacate, nu a fost nimeni interesat de asa ceva.

Cel mai dureros si paradoxal e ca nici medicii, asistentele, infirmierele, nu au luat o pozitie ferma. Nu si-au pus demisiile pe masa, n-au iesit in strada, nu au intrat in concediu medical pentru dureri de spate.

Am ajuns in 2020 si iata-ne in fata aceleiasi situatii, doar ca rolurile sunt inversate.

Medicii trebuie sa se apere acum, sa fie protejati. Ei au nevoie de echipamente de protectie pentru a fi protejati, si de aparatura pentru a putea salva vieti. Si, pe buna dreptate, nu poti face minuni cu mainile goale, cand tu, ca medic, esti expus infectarii si iti risti viata. Problema e ca acum vedem demisii in lant. Medici care refuza sa mai lucreze, spitale care refuza pacienti de teama infectarii si personal medical care evita locul de munca, intrand in concedii medicale de a caror temeinicie ne rezervam dreptul de a ne indoi.

Cum am mai discutat intr-un articol anterior, demisiile cadrelor medicale in contextul actual sunt si corecte si incorecte. Incorecte sunt in momentul in care ti se pune la dispozitie tot ce ai nevoie pentru a-ti face meseria pentru care esti platit, si totusi refuzi, de teama. Corecte sunt in momentul in care nu ti se ofera macar o minima protectie si esti aruncat in prima linie. Si, totusi, nici aceste demisii "corecte" nu sunt firesti, in contextul in care, in 30 de ani de democratie, nici macar o data sistemul medical nu s-a revoltat cu adevarat impotriva a ceea ce i se pune la dispozitie.

S-a mers pe burta.

Toata lumea vedea cum se spala pe jos, in salile de asteptare, cu acelasi mop din saloanele pacientilor. Toata lumea simtea mirosul de mucegai, vedea rugina si vedea ca paturile, mobilierul, saltelele, lenjeria sunt aceleasi cu care ne-a prins Revolutia.

Toata lumea stia cum pacientii isi cumpara singuri consumabilele si pastilele. Toata lumea stia, cand mergea la toaleta si nu gasea hartie, sapun, colac pe wc si de multe ori, nici instalatia functionala, ca astea nu sunt conditii de spital.

Toata lumea stia ca, in caz de "Doamne fereste", nu facem fata! Dar Dumnezeu, Karma, Universul, in fine, ne-au ferit pana ne-au nimerit. 

Suntem acum in punctul 0 si putem doar sa constatam cata dreptatea aveam cand ne rugam la Cel de Sus sa nu ne dea vreun cutremur ca '77, sa nu ne dea vreun incendiu, ca nu avem unde ne trata. Dar a aparut pandemia. Si, in 30 de ani, am reusit sa ne pregatim pentru ea cu cateva sute de aparate de ventilatie artificiala la ATI. 

Cateva sute de aparate de ventilatie artificiala, in jur de vreo 1.000, pentru 20.000.000 de cetateni. Ceva-mi spune ca dintre aceste 1.000 se vor mai gasi cateva carora le lipseste cate un "surub", sau care au furtunul spart sau care sunt nou venite ca ajutor din afara, dar nu au la pachet si instructiuni. Se vor gasi destule! 

Ni se spune sa stam in casa tocmai pentru ca sistemul medical nu e pregatit. Stand in casa, economia se prabuseste. Si, iata, poate acum constientizam cat de importante sunt investitiile si cat de tare ar trebui sa fugim de politicienii care spun "marim pensiile, mai taiem putin de la investitii". Pentru omul de rand, nescolit cu ale economiei, "investitii" e un cuvand fara de care si-ar putea duce tihnit existenta, intrucat oricum nu-i patrunde sensul. Ajunge sa il inteleaga cand viata lui depinde de o astfel de investitie. Poate nu va avea nevoie de aparat de ventilatie artificiala, poate nu se contamineaza. Dar, stiind ca are locul lui asigurat in spital in caz de "Doamne fereste", ar iesi linistit din casa sa mearga la munca, eventual ca sa nu moara de foame, dar sanatos, peste cateva luni.

Era timp pentru proteste, pentru greve, pentru demisii, in cei 30 de ani de cand stim cu totii ca nu avem nimic din ce ne trebuie, dar s-a mers pe "las-o, ma, ca merge asa". Si a mers, pana cand n-a mai mers. Era o chestiune de timp pana sa ajungem intr-un punct terminus, in care coruptia, indiferenta, incompetenta, melteneala specific romaneasca sa patineze. Cat vom invata din acest moment incolo? Mai are cineva acum sentimentul de "revolutie" de dupa Colectiv, sau ne-am convins ca, orice ne-ar lovi, noi nu ne lasam de-ale noastre?

Citeste si: Coronavirus FAKE NEWS: Nu crede tot ce crezi