Romania celor care se tem ca vor muri de foame VERSUS Romania celor care se tem de Covid
coronaviruscovid 19pandemie
Pandemia de coronavirus a impartit societatea in tabere si tabere, fiecare cu ideile si convingerile proprii, fiecare cu adeziunile la anumite teorii, informatii sau presupuneri. Insa, de departe, se disting doua categorii de cetateni: cei care se tem de coronavirus, de gradul de periculozitate pe care il presupune acest virus din punct de vedere medical, solicitand restrictii mai sevedere, pentru a salva vieti. De partea cealalta, ii avem pe cei care se tem de o eventuala criza economica, de pierderea locurilor de munca, si se opun astfel masurilor de restrictie, argumentand ca, ''daca nu ve va omora Covidul, vom muri de foame''.
Cu alte cuvinte, avem celor care se tem de Covid versus Romania celor care se tem ca vor muri de foame.
In oricare dintre tabere am decide (sau ne-ar lua valul) sa ne alaturam, drama e ca oamenii aceia au dreptate. Poate ca nu e ceea ce ati vrea sa cititi la ora asta, insa, da, pandemia nu trebuie luata in ras si nici nu face victime doar printre cei deja ''bolnavi''. Pe de-o parte, si daca s-ar intampla asa, cei bolnavi au dreptul la viata si, fie ca ar mai avea de trait o zi, o luna sau un an, coronavirusul nu merita ''iertat'' ca scurteaza acest termen.
Pe de alta parte, cati dintre cei care se considera sanatosi, chiar sunt sanatosi? Din cate stim, romanii nu sunt adeptii analizelor medicale ca masura de precautie si ajung la medic in cele mai multe cazuri, cand nu ii mai rabda durerea acasa. Exista sanse serioase ca multi dintre cei ce se cred sanatosi sa aiba, in fapt, comorbiditati despre care habar nu au.
De asemenea, si oamnii care se tem de colapsul economic au toate motivele sa o faca. Si nu pentru ca traiesc in Romania. Niciun stat din lume, afectat de pandemie, nu o va duce roz in plan economic.
Restrictiile limiteaza posibilitatea oamenilor de a produce, de a munci, de a se putea intretite. Si oamenii care nu mai au resurse financiare pentru a se hrani pana la finele lunii au dreptate cand spun ca vor sa fie lasati in pace cu toata aceasta pandemie.
Din pacate, drama si adevarul nu sunt mai mult sau mai putin in vreo tabara. Tragedia e ca, daca privim profund, nu putem amana si impiedica nici un dezastru sanitar, nici un colaps economic. E doar o chestiune de etape.
Adica ceea ce putem noi face e fie sa avem intai parte de dezastrul sanitar, fie de criza economica.
Logica e simpla: daca se renunta la restrictii, ca oamenii care se tem de foame sa fie linistiti si pandemia scapa de sub control, urmeaza automat un dezastru sanitar. Cu milioane de oameni infectati si sute de mii de morti, cu un sistem medical pe butuci care necesita finantare, cu retragerea marilor investitori dintr-o tara nesigura si cu izolarea la care ar fi supusa Romania in fata Europei, criza economica va fi si ea la doar un pas.
De asemenea, daca alegem acum sa impunem restrictii severe, intr-adevar prima care va veni va fi criza economica. Dar intr-o tara saraca, instabila din punt de vedere financiar, in care oamenii nu isi vor mai permite accesul la servicii medicale, la produse de igiena, in care sistemele printre care si cel medical vor fi subfinantate, criza sanitara va avea un mediu propice de dezvoltare.
Privind lucrurile asa, ne dam seama ca situatia e mai dificila decat am crezut. Si, poate ca, inainte de a revendica anumite drepturi sau de a critica anumite actiuni, ar fi in beneficiul tuturor sa privim lucrurile in ansamblu si, daca mai putem, abia apoi sa conturam solutii.
Eu, una, vad o ecuatie cu prea multe necunoscute, al carei rezultat e invariabil: ne asteapta si criza sanitara, si cea economica ... tot ce putem face e sa jonglam cu timpul, sa amanam pe cat posibil colapsul sistemului sanitar si celui economic prin respectarea masurilor de restrictie si normelor sanitare.
