Atentatul de la Kabul sau despre omenie, compasiune si viteza de reactie

Din ultimele informatii despre atentatul de la Kabul (Afganistan) din noaptea de luni spre marti (2/ 3 septembrie a.c.) rezulta ca acesta s-a soldat cu 16 morti si 120 de raniti. In atentat si-a pierdut viata un membru al misiunii diplomatice romane la Kabul si un altul a fost ranit. Anuntul despre atentat a fost facut marti seara, de Ministerul Afacerilor Externe.

La scurt timp, prim-ministrul Romaniei, Vasilica-Viorica Dancila, a facut o declaratie publica referitoare la atentat. Iata, integral, textul declaratiei prim-ministrului:

"Condamn ferm atacul terorist sangeros din Afganistan, in urma caruia un reprezentant al misiunii diplomatice a  Romaniei la Kabul a murit, iar altul a fost ranit. Acest act de o cumplita cruzime in care au fost ucisi mai multi cetateni straini si peste 100 de persoane au fost ranite nu ne clatina determinarea si nu ne abate de la angajamentul nostru, alaturi de partenerii internationali, in lupta impotriva terorismului.

Transmit condoleante familiei cetateanului roman care si-a pierdut viata in urma acestui atac, precum si tuturor celor care au pierdut pe cineva drag, iar celor raniti le doresc multa sanatate si putere pentru a se recupera cat mai rapid. Guvernul Romaniei isi reafirma sprijinul pentru actiunile de instaurare a pacii si stabilitatii durabile in Afganistan."

La o vreme si presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, a postat pe site-ul Administratiei Prezidentiale un comunicat pe aceeasi tema:

"Condamn cu fermitate atacul terorist las care, din pacate, a pus capat vietii unui cetatean roman si a ranit grav un alt cetatean roman din cadrul Ambasadei Romaniei la Kabul.

Transmit condoleante familiei indoliate si urez insanatosire grabnica cetateanului roman ranit in acelasi atentat.

Reiterez angajamentul nostru profund pentru combaterea terorismului la nivel international."

Reactia intarziata a presedintelui este cel putin stranie, dar se pare ca acesta este ritmul in care acesta proceseaza si reactioneaza in fata unei situatii exceptionale.

Asta atunci cand are o reactie, fiindca s-a vazut (filmarea este disponibila pe YouTube) cum s-a comportat presedintele cand un militar american a lesinat in vreme ce Iohannis citea un discurs la Constanta, la 15 august a.c., de Ziua Marinei.

Klaus Iohannis a ales sa ignore complet incidentul, desi era imposibil sa nu fi vazut ce s-a intamplat, iar in preajma podiumului sau se crease o mare vanzoleala.

Presedintele Romaniei a continuat sa-si citeasca discursul in vreme ce in jurul sau o multime de oameni alergau sa-i acorde nefericitului militar primul ajutor. Intre momentul lesinului si finalul discursului au trecut mai bine de 30 de secunde. Nici dupa ce a terminat de citit ce-i scrisesera scribii prezidentiali Iohannis nu a catadicsit sa vada care este starea militarului cazut - s-a intors pe calcaie si s-a indepartat in directia opusa.

Lipsa de reactie a presedintelui este inexplicabila, cu atat mai mult cu cat acesta este si Comandantul Suprem al Fortelor Armate iar soldatul american se gasea in serviciul principalului nostru aliat militar.

Si mai stranie este, insa, lipsa de reactie a omului Iohannis, care nu s-a aratat deloc preocupat/ ingrijorat de faptul ca unui alt om i s-a facut rau in apropierea sa.

Din intamplarea asta, de la Ziua Marinei, nici presedintele, nici omul Klaus Iohannis nu au iesit deloc bine.

Sa revenim la recentul atentat de la Kabul, cu mentiunea ca sediul oricarei Ambasade romane este considerat teritoriu romanesc. Iar presedintele, pe langa calitatea de Comandat Suprem al Armatei mai este si presedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, care este, conform Constitutiei, "autoritatea administrativa autonoma investita, potrivit Constitutiei, cu organizarea si coordonarea unitara a activitatilor care privesc apararea tarii si siguranta nationala".

In mod firesc, presedintele ar fi trebuit sa aiba, in cazul atentatului de la Kabul, prima reactie. Aceasta a venit, insa, abia dupa comunicatul Ministerului Afacerilor Externe si la ceva vreme dupa mesajul premierului.

Sa zabovim putin si asupra continutului celor doua comunicate - cel al prim-ministrului si cel al presedintelui.

In atentat si-au pierdut viata 16 oameni de diferite nationalitati, printre care si un roman si au fost ranite 120 de persoane, printre care, din nou, si un roman.

In vreme ce Vasilica-Viorica Dancila a avut un mesaj adresat tuturor victimelor atentatului - "Transmit condoleante familiei cetateanului roman care si-a pierdut viata in urma acestui atac, precum si tuturor celor care au pierdut pe cineva drag, iar celor raniti le doresc multa sanatate si putere pentru a se recupera cat mai rapid", Klaus Iohannis s-a dovedit ceva mai "selectiv" si s-a referit exclusiv la cei doi romani: "Transmit condoleante familiei indoliate si urez insanatosire grabnica cetateanului roman ranit in acelasi atentat."

Despre ceilalti 15 morti si ceilalti 119 de raniti nu are de ce sa ne pese fiindca, nu-i asa, nu sunt ai nostri.

Si, din nou, in contextual acestei tragice intamplari nu este vorba nici de presedinte, nici de Comandantul Suprem al Armatei, nici de Presedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, ci de omul Klaus Iohannis.

Si, in incheiere: tragedia de la Kabul este mai corect definita drept un "act de o cumplita cruzime" decat drept un "atac terorist las". Dar asta nu mai este o chestiune de politica, ci de semantica.

Sursa foto: pexels.com