Cat de inteligenti sunt cei care ne conduc?

Cat de inteligenti sunt cei care ne conduc? politicapoliticieniromaniainteligenta

"Ori de cate ori deschizi gura, mintea iti iese la parada." (Edwin H. Stuart) Ascultati pur si simplu cum vorbeste cineva – e suficient pentru a va da seama cam care sunt capacitatile intelectuale ale persoanei respective si cam ce e in capul ei. Persoana in cauza vorbeste limpede, fluent, logic, spune lucruri interesante si nu face greseli gramaticale? Atunci cu siguranta este inteligenta, educata, a citit ceva carti la viata ei si ofera astfel o garantie (fie si doar teoretica, dar o garantie!) ca va face treaba buna in domeniul ei de activitate. Si-acum, prin prisma acestor observatii, ce putem spune despre politicienii nostri?
Din pacate, aici ies imediat in evidenta exemplele negative, cu perle furnizate de Viorica Dancila, unele mai simple, gen „Orice om ii este teama de o plangere penala”, „Euro 20 20” sau „Faceti un exercitiu de imagine si va puneti putin in locul meu”, altele mai elaborate, dar nu mai putin savuroase: ”Programul de guvernare al PSD a avut de la inceput parte de o respingere automata din partea adversarilor parlamentari pe care ii reprezint.”

Iar Vioricai Dancila i se alatura din pacate alte nume grele (de ministri): Liviu Pop: „Totul este sub control, operatia la genunche a decurs bine”, „Greselile se pot corecta, erorile nu”, Petre Daea – „Porcii se incinereaza, este o munca extraordinara. Acolo este ca la Auschwitz” sau Valentin Popa – „Ma bucur ca am ajuns in ziua in care sa tai pamblica la acest book cafe.”

Nu inseamna insa ca nu exista si politicieni OK, care nu te pun pe fuga cand deschid gura, oameni cu un discurs articulat si pe care nu ne-ar fi jena sa ii numim „reprezentantii nostri”. Doar ca acesti oameni nu ocupa pozitii vizibile, sunt intervievati rar de televiziuni si, prin discretia lor, lasa loc pentru promovarea modelului de politician incult, agresiv, agramat si mai putin inteligent.

Dar cum se prezinta situatia in alte tari?

Vestea proasta e ca nici pe alte meleaguri nu e mai bine. Se pare ca politica are capacitatea bizara de a atrage in general indivizi care au esuat pe plan profesional (adica nu stiu sa faca nimic concret) si care au mers, logic, spre o cariera foarte profitabila, dar care nu le solicita prea mult intelectul: cea de politician. Cu exceptiile de rigoare, desigur.

In SUA, de exemplu, se face in fiecare an un inventar al prostiilor spuse de presedintele in functie si, din pacate, material exista din belsug. Ca sa ne referim doar la perioada recenta, sa il amintim pe George Bush Jr., cel care a fost atat de prolific in a debita aberatii incat presa a trebuie sa inventeze un termen pentru ele: bushisme. Iata cateva mostre:

1. „Dusmanii nostri sunt inventivi si plini de resurse, dar asa suntem si noi. Ei nu vor inceta niciodata sa se gandeasca la modalitati noi de a face rau poporului american, dar nici noi.”

2. „Prea mult doctori raman fara slujba. Prea multi ginecologi nu pot sa isi puna in practica pasiunea pentru femei, pe intreg cuprinsul tarii.”

3. „N-o sa va raspund la aceasta intrebare. Nici in engleza, nici in franceza, nici in mexicana.”

4. „Exista o imensa incredere in mine. Oamenii vin tot timpul la mine si imi spun: <Nu vreau sa ma dezamagesti din nou.>”

Despre Donald Trump nu spunem deocamdata nimic, doar o referire scurta la Gerald Ford, presedintele SUA in perioada 1974-1977, cel care a scos o perla de zile mari: „Daca Abraham Lincoln ar mai trai astazi, s-ar rasuci in mormant.”

In final, sa ii dam cuvantul lui Andrei Plesu, cel care, in calitate de ministru de Afacerilor Externe in perioada 1997-1999, a avut ocazia sa-i cunoasca pe mai toti presedintii si premierii lumii din acea perioada:

„La cati caraghiosi am vazut tinand haturile marelui mecanism planetar, nu incetez sa ma mir ca angrenajul subzista totusi, ca, de bine de rau, jucaria merge, ba chiar pare sa aiba, pe alocuri, sens. Normal ar fi sa se duca totul de rapa, ca un esafodaj precar, intretinut neglijent de o mana de amatori. (…)

Daca lumea – prost administrata de puternicii ei – nu sucomba in nesemnificativ si anemie este pentru ca se ocupa de ea insusi Cel care a creat-o. Mai pe sleau: numai existenta lui Dumnezeu poate justifica subzistenta lumii, in ciuda unei universale mediocritati politice.”

Citeste si: Vreti sa lucrati la Banca Nationala? BNR lanseaza o noua editie a programului de formare profesionala a tinerilor specialisti