Ce tip de societate ne propun, de fapt, suveranistii? Raspunsul e limpede si perfect logic!
Marius Lulea, vicepresedintele AUR si mana dreapta a lui George Simion, spune ca Ceausescu era un suveranist. Perfect de acord, Ceausescu era un suveranist. E un lucru limpede ca lumina zilei, din moment ce in fiecare cuvantare liderul comunist vorbea despre “neamestecul altora in treburile noastre interne” si indemna la lupta “pentru o Romanie independenta, pentru suveranitatea poporului, ca sa nu fim sclavii nimanui.” Exact ca suveranistii de azi, fix aceleasi cuvinte. Mai mult chiar, Marius Lulea lauda regimul comunist, care “a construit milioane de apartamente, sute de hidrocentrale, care a facut bine pentru aceasta tara.” Iar asta, logic, conduce la o concluzie.
Concluzia e urmatoarea:
daca dupa 18 mai vom avea un presedinte suveranist, ca si Ceausescu, iar modelul de succes aplicat va fi cel al regimului comunist (care a facut bine pentru aceasta tara), rezultatul nu poate fi decat
o societate similara cu cea de pe vremea lui Ceausescu.
Reteta e aceeasi – un presedinte suveranist + aceleasi idei despre ce inseamna binele tarii. Ca urmare, daca reteta e aceeasi, de ce ar trebui ca rezultatul sa fie altul? Rezultatul nu are cum sa fie altul!
Stim, asadar, ce ne asteapta, anume o reintoarcere la situatia de pe vremea lui Ceausescu, o situatie care, asa cum ne explica mai sus Marius Lulea, a fost foarte OK. Pacat ca ulterior “s-a distrus tot ce s-a construit bine in timpul regimului comunist.”
Marius Lulea avea 9 ani la Revolutie, asa ca ma intreb:
de unde si-a luat informatiile despre ce a fost cu comunismul?
A citit cartile dnei profesoare Lavinia Betea, excelente radiografii ale perioadei Ceausescu? A urmarit seria de documentare “Adevaruri despre trecut” difuzata de TVR? A vazut macar filmul “Anul Nou care n-a fost” al regizorului Bogdan Muresanu? Sau toata documentarea lui a constat in clipuri pe TikTok, cu declaratii ale unor nostalgici, ca astea nu cer niciun efort intelectual?
Oameni buni, comunismul a fost rau, a fost oribil. Cineva nascut si crescut in libertate n-ar rezista nici macar 24 de ore in perioada de la sfarsitul anilor ‘80, cand viata insemna o saracie lucie si o alergatura permanenta dupa orice, inclusiv hartie igienica si banala paine, cand mita era de la sine inteleasa, chiar daca voiai sa iei o carte de la librarie, cand iarna crapai de frig in casa si stateai ore in sir pe intuneric, ca se intrerupea curentul electric pentru economii.
Uitati aberatiile cu Ceausescu mare patriot si ctitor de realizari marete. Mai bine treceti pe langa Cimitirul Eroilor Revolutiei din Bucuresti si intrebati-va ce e cu crucile alea, de ce oamenii aceia au preferat sa-si riste vietile (si sa moara) decat sa mai traiasca in raiul comunist pe care il ridica acum in slavi Marius Lulea.
Si, daca sunteti tineri, mai intrebati-va un lucru, anume daca doriti sa experimentati si voi, concret, zi de zi, viata din perioada aceea. Eu am experimentat-o, fara sa ma fi intrebat nimeni daca vreau. Pe voi macar va intreaba cineva.