In drumul spre Cotroceni, doi presedinti PSD s-au ratacit la Rahova
alegeri prezidentialepsdliviu dragneaadrian nastaseion iliescualegeri 2019
In intreaga perioada postdecembrista, cel mai mare partid din Romania, Partidul Social Democrat, a reusit sa isi impuna un singur candidat pe cea mai inalta functie din stat. Matematic vorbind, mai mult succes au avut social-democratii la Rahova, unde au reusit sa trimita doi ilustri reprezentanti.
Ion Iliescu a ajuns pe pozitia de a conduce Romania de trei ori: ca presedinte al CFSN intre 22 decembrie 1989-1992, apoi ca presedinte ales al Romaniei intre anii 1992-1996 si 2000-2004.
A fost singurul moment de glorie la Cotroceni inregistrat de Partidul Social Democrat. Desi manualele de politologie de invata, la fel ca Legea fundamentala a tarii, ca presedintele este apolitic si impartial, candidatii la prezidentiale au intotdeauna sustinerea unui grup parlamentar, fara de care nici macar reprezentanti in sectiile de votare nu pot avea, sa nu mai vorbim despre imposibilitatea strangerii celor 200.000 de semnaturi.
Practic, deci, fostul presedinte al PSD a ajuns in fruntea tarii de trei ori, sustinut de colegii sai social-democrati.
Anii au trecut, alegerile prezidentiale scurgandu-se printre degetele social-democratilor, fara ca nimic semnificativ sa se mai intample.
S-au perindat prin fata Palatului Cotroceni reprezentanti de seama ai PSD, Adrian Nastase, Mircea Geoana si Victor Ponta, iar cea mai notabila victorie ramane noaptea de dragoste a lui Geoana, cand s-a culcat stiind ca e presedinte, dar s-a trezit zdrobit de rezultatele finale, care il dadeau invingator pe Traian Basescu.
Totusi, PSD are si el performante in toata aceasta perioada. Practic, nu a stat degeaba asa cum ar spune gurile rele. Asa a ajuns sa aiba doi presedinti la Rahova. Nastase si Dragnea nu au ajuns la Cotroceni, chiar daca si ultimul ar fi candidat fara indoiala, daca nu ii taia elanul Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu o condamnare privativa de libertate, de trei ani si jumatate.
I-am vazut cu totii la televizor, in avantul mass-mediei dupa senzational, cum erau carati ba cu targa, ba cu Dusterul, catre penitenciar, lasand in urma sute de mii de membri de partid si partidul care, desi n-a inregistrat mari performante la Cotroceni, a reusit sa guverneze aproape in continuu.
Numai in ultimii sapte ani daca ne uitam atent, vedem ca PSD a stat sub o forma de viata sau alta, in fruntea tarii, alcatuind Guvernul Romaniei.
De ce pierde PSD alegerile prezidentiale in permanenta?
Desi raspunsul e cautat asiduu in interiorul partidului, fie nu stie nimeni, fie nu are nimeni curajul sa il spuna clar si raspicat, fie stiu cu totii, insa nu au ce face, pentru ca solutia ar insemna insasi anularea esentei PSD.
Pierde din cauza /datorita (depinde cum doriti sa interpretati), prezentei mari la vot. Bazinul electoral al PSD, dincolo de discutiile referitoare la calitatea morala si intelectuala, numara grosso modo vreo 3,5 milioane de persoane.
Dincolo de aceasta limita, PSD nu isi poate extinde competentele si daca le-ar extinde, si-ar anula insasi centrul existential, bazat pe socialism in extremis si populism.
Catre cine sa se indrepte PSD? Catre mediul de afaceri? "Astia" cer autostrazi, iar banii trebuie sa ajunga in mariri de pensii si salarii. Catre cine? Catre tineri? "Astia" vor invatamant de calitate, vor dotari in laboratoare, vor drepturi ca in Occident, nu sunt bani. Catre cine? Catre Diaspora? "Astia" vor sa vina acasa pe salarii ca in afara, nu sunt bani.
O prezenta mare la vot dezavantajeaza un astfel de partid. Ultima demonstratie a fost facuta la europarlamentarele din 26 mai. Cand e depasit pragul la vot de 5 milioane, PSD nu are nicio sansa sa se impuna. Insa pragul il depasesc romanii rar in alte situatii, decat la alegerile prezidentiale.
Cand ajung la saturatie, cand devine jignitoare sfidarea, incompetenta si reaua-intentie a celor de la Putere, atunci merge romanul la vot. De asemenea, mai merge la vot si la prezidentiale, cand, de obicei, e manat de speranta de a schimba ceva.
Problema este ca romanii traiesc cu impresia ca presedintele Romaniei are competente nelimitate. Acea expresie de "sef al statului" e mai mult decat fortata si foarte periculoasa. Practic, induce opiniei publice ideea eronata ca presedintele e un "boss" care poate taia si spanzura in Guvern, in Parlament, in societate, in general.
Or, nu e deloc asa. Conform prerogativelor Constitutiei Romaniei, presedintele nostru are un rol aproape protocolar. Oricat si-ar dori multi sa auda de la presedinte masuri, sa il vada pe presedinte dand din coate, nu se prea poate, decat daca isi depaseste atributiile sau este un presedinte jucator, cum era spre exemplu Basescu, care le facea pe amanoua.
Este extrem de important presedintele ales, pentru ca sustinerea politica si ideologiile din spatele lui dau tonul pe plan extern, dar si pe plan intern. Insa mai cu seama o importanta majora o are culoarea politica a Guvernului si majoritatii din Parlament. Si, pana la urma, prin culoare politica nu intelegem mai nimic in ziua de azi, cand, daca ii opresti pe plimbatorii de pe holurile Parlamentului, nu stiu multi sa iti dea definitia "doctrinei". Pana la urma, conteaza referintele profesionale din trecut, masurile si argumentele care sa legitimeze si sa sustina promisiunile faptic, economic, teoretic si practic, acoperirea si sustenabilitatea programelor care se promit si mai cu seama, integritatea morala, calitatea intelectuala si limpezimea cazierului judiciar.
Citeste si:
Cum sunt dusi de nas romanii cu maririle de salarii si pensii
Un produs media marca Rentrop&Straton 
