Marea greseala pe care o fac cei care nu merg la vot

Marea greseala pe care o fac cei care nu merg la vot 33,24% prezenta la vot duminica. Au votat doar 5,9 milioane de romani, ceilalti au stat acasa invocand tot felul de motive: risc de infectare cu Covid, lipsa de timp sau deja clasicul „n-ai cu cine”. N-au avut cu cine. N-au gasit niciun partid care sa le placa, niciunul nu a indeplinit criteriile lor, in consecinta de ce sa mearga sa voteze? Li s-a parut perfect logic sa stea acasa, cu o atitudine de superioritate, multumiti ca nu se lasa prostiti de politicieni, fara sa realizeze insa ca rationamentul lor ascunde de fapt o mare greseala.
Greseala e urmatoarea: atunci cand spui ca n-ai cu cine sa votezi, pentru ca niciunul dintre partide nu indeplineste exact criteriile tale, confunzi procesul electoral cu o vizita la supermarket. Practic vrei sa iti alegi politicienii exact cum iti alegi iaurtul preferat, studiind “produsul” si vazand daca el respecta cerintele tale.

In cazul iaurtului, de exemplu, intri in supermarket stiind exact ce vrei – un anumit producator, un anumit continut de grasime, un anumit sortiment (simplu, cu fructe, cu ciocolata sau biscuiti), o anumita marime a paharului si, desigur, un anumit pret. Studiezi oferta existenta si cumperi doar daca gasesti fix ce cauti. Daca nu, pleci acasa. Si similar procedezi si cu votul: studiezi oferta electorala existenta si, daca nu gasesti fix ce cauti, pleci acasa (adica stai acasa).

In ambele cazuri, consideri ca e dreptul tau sa procedezi asa. Nu esti obligat sa cumperi (sa votezi) ceva ce nu-ti place. Doar ca, asa cum spuneam, aceasta este o greseala, pentru ca pierzi din vedere un lucru: daca nu-ti place un anumit sortiment de iaurt, nu-l cumperi si gata, nu vei mai avea niciodata de-a face cu el. In schimb, daca nu-ti place un anumit partid, lucrurile stau cu totul altfel: e posibil ca exact acel partid sa ajunga la putere si sa ia decizii care te privesc direct.

Partidul respectiv va decide cum vor functiona justitia, educatia, sistemul de sanatate, el va decide ce taxe si impozite ti se vor aplica si ce destinatie vor avea banii colectati – daca se vor construi cu ei autostrazi, spitale, scoli sau daca vor ajunge la “prieteni”, sub forma de comisioane, sinecuri, pensii speciale.  

Ideea e ca fara iaurt poti trai, fara politicieni (intelesi in sensul de conducatori) – nu. Intotdeauna trebuie sa existe conducatori. De-asta au fost inventate guvernele, de-asta a fost lansata teoria contractului social acum mai bine de 250 de ani, prin care cetatenii cedau Statului o parte din libertatile lor in schimbul protectiei oferite de acesta – deoarece a fost evident ca oamenii nu se pot guverna singuri.

Conducatori vor fi, deci, intotdeauna. Nu ai cum sa fugi de ei sau sa-i ignori, tot ce poti sa faci este sa-i votezi. Pe cei mai suportabili dintr-o adunatura de ticalosi, daca preferi aceasta exprimare. Votezi raul cel mai mic. Si nu neaparat din dorinta ca acest rau mai mic sa ajunga la putere, ci ca sa intretii democratia. O democratie pe care acum o consideri de la sine inteleasa, dar care poate disparea printr-o simpla ordonanta de urgenta emisa “noaptea, ca hotii”.

Cand 80% din oameni voteaza, gestul de a vota devine in timp un reflex si de-abia atunci se va vedea cu adevarat forta lui. Oferta partidelor nu se va mai adresa atunci doar pensionarilor sau bugetarilor, pentru ca doar pensionarii sau bugetarii nu vor mai fi suficienti pentru a asigura victoria. In consecinta oamenii politici vor fi obligati sa tina cont de toate interesele, nu doar de ale lor, personale. Iar a tine cont de toate interesele (sau macar a incerca) inseamna sa lucrezi la binele comun – scopul real al politicii.

Politicianul perfect nu exista. Punct. Trebuie sa intelegem acest lucru. Il asteptam din 1990 incoace, dar el nu va aparea niciodata. In schimb intotdeauna va aparea un Vadim Tudor, un Dragnea sau un Iordache (“Alta intrebare!”), pregatiti sa conduca tara dupa bunul lor plac, in dispretul legii si al bunului-simt. Si, daca nu avem grija, chiar vor ajunge sa o faca.

Sursa foto: www.pexels.com