de Vlad Strunescu
la 10 Nov. 2019
O sutacincizeci de milioane de euro, adica aproape 10% din cat sunt, de exemplu, doar platile scadente in aceasta luna in contul datoriei publice denominate in valuta, directe sau garantate de Ministerul Finantelor Publice.
Cand, cu banii astia, s-ar putea construi, renova, igieniza cateva spitale sau ar putea functiona doua-trei ministere mai mici, chiar avem o datorie... publica sa nu curga pe apa Sambetei, in canalul cu miliarde de panselute, strajuite de milioane de borduri.
Pe cine alegem dintre cei deja "votati" de sute de mii de cetateni care si-au pus iscaliturile pe listele de sustinatori? Fiecare voteaza cu cine vrea... "si din urna iese cine trebuie" - cum ar zice un personaj al lui Tudor Musatescu.
Pana la urma, din urna, nu iese cine trebuie, ci acela pe care il meritam. Piata - de orice fel ar fie ea - are, intotdeauna, dreptate, in ciuda incercarilor oricui de a actiona impotriva mecanismelor ei. Asadar, si piata politica are "marfa" de calitatea vremurilor in care functioneaza. Asa i-a oferit ea pe candidatii din anii '90, pe candidatii din anii 2000 si pe cei de astazi.
In cele din urma, unul dintre ei va fi inscaunat de majoritatea cetetanilor, aia cata vrea ea sa fie, aia cata vrea ea sa voteze. Presedintele pe care il alegem astazi si pe 24 noiembrie este cel pe care-l merita majoritatea decidenta.
Indiferent de numele acestuia, este presedintele unei tari cu un grad de analfabetism functional ridicat, al unei tari cu cel mai mic grad de educatie financiara din Uniunea Europeana. Este presedintele tarii din care oamenii fug mai abitir - caci granitele ne sunt laaarg deschise - decat pe vremea lui Ceausescu, al tarii din care oamenii fug de parca s-ar afla in razboi.
Presedintele unei tari cu nivel de educatie sanitara scazut, in care nu putine spitale seamana cu uriase vase Petri, cu bacterii nocive puse la "dospit", presedintele unei tari cu unele dintre cele mai ridicate rate de intreruperi de sarcina si de accidente rutiere din Europa.
Va fi presedintele unei tari in care se toaca - legal sau ilegal - paduri, presedintele unei tari de aproape 240.000 de kilometri patrati, un pic mai mare decat statul american Minnesota si mai mica decat statul Michigan, dar a carei strabatere in diagonala - cu masina sau cu trenul - presupune (daca nu ai girofar, avion sau elicopter) timpi de ev mediu.
Mai mereu se vorbeste ca votam raul cel mai mic. In afara de asta, unii alegatori voteaza pentru a-si manifesta frustrarile fata de propria conditie sau fata de toti politicienii, fata de un partid sau, practic, fata de orice ii deranjeaza, ca are sau nu legatura cu presedintele.
In mod corect sau incorect, presedintele este suma cetatenilor care-l voteaza si, cumva, si a celor care nu-l voteaza. Are sau nu are competente in niste domenii, in capul lui se sparg toate, in primul rand, el deconteaza si tandarile facute de altii.
Iisus daca ar candida si L-am vota si, in ciuda binelui pe care l-a facut si ar mai putea sa-l faca, tot I-am pune in carca tot raul din tara, poate si pe cel din lumea din care facem si noi particica.
In acelasi timp, cine are asteptari uriase - numai si numai de la presedinte - trebuie sa stie ca, in atributiile acestuia nu intra sa-i gaseasca lui sau ei loc de munca sau sa-i plateasca statul degeaba.
Presedintele nu-i va educa el pe vecinii care fac concurs de karaoke sau de bormasini oricand le vine cheful, nici pe cei care ne stranuta/tusesc in nas prin metrou sau autobuze.
De asemenea, ar fi bine sa nu ne dorim sa ne plateasca presedintele intretinerea, ratele, facturile, impozitele si nici sa stabileasca el cursurile de schimb ale leului, nici preturile la gaze, energie electrica si carburanti.
Atunci, ce asteptari justificate ar trebui sa avem de la presedintele tarii noastre? Poate ca prima este legata de atitudinea sa fata de el insusi si fata de cei care l-au ales si de cei care nu l-au ales.
Un presedinte care sa nu fie imbatat de propria performanta de a fi primul din fruntea dealului si a tarii, care sa ajunga la Cotroceni, prima data si in fiecare zi a mandatului, fara a avea impresia ca a luat in stapanire palatul, ci ca este "doar" locul de munca al mai important din tara.
Poate ca, din atitudinea asta, va decurge cantitatea de bine si de rau pe care o poate face intaiul functionar al tarii, presedintele pe care-l meritam.
Comentarii