Romania intra in duminica orbului
alegeri locale 2020
Ne putem mandri cu dreptul liber exprimat la vot, cu pluripartidism, cu dreptul de a alege si de a fi ales. Mai prost stam la capitolul ''inspiratie''.
Fara sa am in fata vreun sondaj, e de netagaduit faptul ca nu prea ni s-au implinit aspiratiile cetatenesti revolutionare de la finele deceniului al optulea.
Nu prea avem astazi motive de mandrie vizavi de imaginea reala, de zi cu zi, a Romaniei capitaliste.
Cladirile oficiale in care mai marii tarii isi duc activitatea sunt ridicate cu multe decenii in urma, majoritatea dintre ele chiar de pe vremea celui mai blamat astazi dintre conducatori. Pe drept sau pe nedrept, dupa cum poate fiecare ''sa socoteasca''.
Dar socoteala devine usor paradoxala cand e facuta de cei care ocupa functii de inalta demnitate publica si nu reusesc nici macar sa opreasca rugina si sa acopere crapaturile aparute in edificiile socialiste, desi ne vorbesc de acolo despre cat de capabili sunt ei sa ne calauzeasca spre drumul european.
Majoritatea romanilor inca isi duc si ei existenta in blocurile gri si inguste, construite dupa tiparul sovietic care se voia a pune capat opulentei burgheze.
Daca in perioada comunista societatea era dresata sa se multumeasca cu putin, sa nu tinda catre luxul specific ''exploatatorilor'', mai marii tarii isi permiteau sa epateze cu obiecte, obiceiuri, vacante, la care omul de rand nu avea oficial acces, prin cenzura politicii de partid impuse de la Bucuresti.
Astazi, omului de rand nu ii e ingradit oficial accesul la un trai luxos, dar de cele mai multe ori nu si-l permite nici pe cel decent. Pentru ca, dincolo de o ingradire doctrinara a societatii, lipsa banului e cea care divizeaza cu adevarat paturile sociale si adanceste abisul dintre cei care pot si cei care nici nu indraznesc sa aspire.
Din pacate, pare ca nu o ducem mai bine din punct de vedere practic, nici dupa mai bine de 30 de ani de cand Romania a scapat de regimul care a tinut-o inghetata in timp.
Si continua sa fie inghetata tot in metehnele epocii de aur, in care liderii s-au erijat in noua burghezie, ai nostri, mai recenti, fiind exponentii celui mai pur neocomunism.
Teoretic, au fost 30 de ani in care am avut dreptul sa ne alegem conducatorii. Lor le apartin si laurii unei societati dezvoltate cu un nivel de trai ridicat, dar si responsabilitatea esecului sistemelor unui stat.
La noi, sistemele nu doar ca sunt esuate, dar noi insine am esuat sistematic in a alege oameni competenti, patrioti, responsabili si eficienti, cu viziune si care sa ramana in istorie prin contributiile aduse societatii, nu prin scandalurile razlete si rafuielile cu Justitia, si nici prin faptul ca au inventat formula miraculoasa de a se imbogati peste noapte, in aproape cea mai saraca tara din UE.
Dupa trei decenii de alegeri libere, de ce nu avem mai mult?
Dupa 30 de ani, suntem in topul UE la capitole rusinoase: graviditate in randul minorelor, analfabetism functional, abandon scolar, pondere a toaletelor in curte, lipsa infrastructurii rutiere, lipsa retelelor de gaz, de canalizare, de irigatie, lipsa reformelor in justitie, infractionalitate, consum de alcool, violenta domestica, venituri mici, lipsa locurilor de munca pentru tineri, coruptie, fonduri europene devalizate, defrisarea masiva a padurilor.
Nu am stiut pe cine sa alegem, nu am avut o paleta suficient de diversificata cu optiuni, nu am scapat cu adevarat inca de cei care se alegeau singuri?
Urmeaza sa ne punem aceeasi intrebare si peste patru ani, si peste inca alti patru. Si vom inceta sa ne-o mai punem in momentul in care cineva va investi in primul rand in educatie. In invatamant. Abia apoi, generatiile carora li se va oferi cu adevarat acces la invatamant gratuit si performant, carora li se va facilita accesul pe o piata a muncii corelata cu invatamantul, carora li se va preda educatie de viata in scoli, vor putea sa faca diferenta atunci cand sunt cu stampila in mana.
Pentru ca inainte de a ajunge cu stampila in mana, vor sti deja sa nu se mai lase manipulati, prostiti de populism, nu vor mai achiesa cu oameni corupti, nu vor mai putea fi manevrati ca masa electorala cu promisiunea unei sute de lei in plus la pensie si nici cu un kilogram de zahar bagat in traista de primarul ala care asfalteaza pe tarana si toarna beton care se transforma in plastilina, imediat dupa ce trece de hopul alegerilor. Nu vor mai permite ca oameni agramati, lipsiti de minime cunostinte de gramatica sa le vorbeasca de la tribune oficiale si sa ii sfideze cand sunt intrebati de retea prin care au strans averi colosale dintr-o leafa de bugetar.
