TRAGEDIA COLECTIV, pe buzele politicienilor ... si cam atat
colectivclubul colectivincendiubucuresti
Se implinesc patru ani de la drama care a indoliat pentru totdeauna Romania. 4 ani de cand o noapte relaxanta intr-un club din Bucuresti a schimbat in mod dramatic si iremediabil destinele tuturor celor care venisera in Colectiv sa ia un suflu de viata de la Goodbye to Gravity, precum si familiilor si prietenilor lor.
Colectiv este astazi un loc de pelerinaj. Oameni impresionati vin aici, in ziua in care se implinesc patru ani de la tragedie, sa aprinda o lumanare pentru sufletelor copiilor plecati prea devreme, prea violent, prea nedrept, prea nevinovati.
Alaturi de familii care au inchinat aici un altar in numele copiilor pierduti, oameni simpli, fara nicio legatura de sange sau de prietenie cu victimele vin sa le aduca un omagiu.
Au fost prezenti si politicieni care au adus cate o coroana de flori, cate o lumanare si au transmis cate un mesaj, fiecare dupa cum a inteles drama sau cum a fost sfatuit sa spuna lumii ca a inteles-o.
Dar a inteles cineva cu adevarat ce s-a intamplat in seara fatidica de 30 octombrie 2015?
A inteles cineva ca tineri cu toata viata inainte, cu joburi artistice, cu cariere infloritoare, cu visuri, cu familii acasa, cu viata si zbucium in piept, au plecat de acasa si nu s-au mai intors niciodata, fara sa fi gresit cuiva cu ceva.
Poate singura greseala e ca au vrut sa traiasca. Au vrut sa ia o gura ... paradoxal... de "aer", sa isi asculte muzica preferata, sa fie alaturi de prieteni, de alti oameni asemenea lor, care le impartaseau aspiratiile, pasiunile si trairile.
Poate singura greseala e inocenta, e dorinta de a trai bruma aceasta de tinerete care zboara intr-o clipa ca si cum nu a fost niciodata ... si cine spune ca "pe vremea mea nu era asa" sa isi aminteasca de dorinta de afirmare, de libertate, de nevoia de independenta, de razvratire, de cautarea personalitatii, de explorare care ii incerca si pe ei .... candva, poate prea "demult" ca sa mai aiba taria de a recunoaste.
Poate ca singura lor greseala e ca s-au nascut intr-o tara careia aveau prea multe sa ii ofere, dar care, la randul ei, saracita de conducatori lipsiti de empatie, nu le-a oferit nici macar dreptul la viata, la securitate, la sanatate, la demnitate si in cele din urma ... la dreptate.
Au murit 65 de visuri, 65 de copii, 65 de oameni care pentru a doua zi sperau poate sa schimbe lumea si care poate, a doua zi, chiar ar fi reusit asta, daca ar fi fost crutati de cei care ne conduc intr-un joc grotesc al puterii, atat de lipsit de implicare, profesionalism, candoare si pasare.
Daca cei 65 de tineri sunt astazi martirii unei generatii care isi traieste viata ca pe un teren minat in Romania, ce se intampla cu sutele de mii, cu restul milioanelor de tineri ramasi in viata, in Romania? Ce se intampla cu sutele de tineri care au ramas cu sechele medicale, cu arsuri, cu cicatrici pe piele si in suflet?
Sunt ei in sigutanta astazi intr-un club de noapte? Sunt ei in siguranta pe strazi, sunt ei in siguranta in scoli, sunt ei in sigutanta in centrele de plasament, sunt ei in siguranta in familile lor, sunt ei in siguranta in societate, in general? Mai intra ei astazi in spitale cu o infectie si ies cu 10?
S-a schimbat ceva?
Nu.
Daca s-ar fi schimbat, am fi avut astazi vinovati in Dosar, dincolo de anchete pe numele unor patroni de club care nu deschis "Colectivul" fara avize pe Marte, ci intr-o tara europeana a secolului 21, in care autoritatile responsabile si bine platite sa isi faca treaba, au inchis ochii din nu conteaza ce motiv.
Intotdeauna in Romania e nevoie de o tragedie ca se schimbe ceva. Asta credeam pana de curand, insa observ ca tragediile se cam inmultesc si indesesc, semn ca nici macar moartea, adusa indirect de cei platiti sa ne vegheze, nu mai sperie, si nu mai schimba nimic.
Ce ne mai poate misca? Si nu pe noi, cei care facem poteca spre Colectiv punand lumanari si suspinand, ce ne mai poate misca pe "noi" ca politicieni, ca responsabili, ca autoritati, ca institutii publice, ca oameni din Parlament ce ne exercitam functia sub un juramant care si-a pierdut esenta si cu mana pe o Biblie cu principii perimate?
Ar fi nevoie doar de putina umanitate pentru toti acesti factori responsabili, ca tara asta sa devina sigura. Ar fi nevoie de putina pasare si pentru om, nu doar pentru buzunar si functie. Ar fi nevoie poate si de niste capacitati cognitive si cunostinte legislative, juridice, astfel incat principiile bune sa poata fi transpuse in legi eficiente si juste.
De ce e atat de greu?!
Citeste si:
O noua zi de foc in Parlament: Lista ministrilor audiati acum si avizele primite
Coroane de flori pentru tinerii Romaniei
Premierul demis Viorica Dancila a transmis un mesaj, miercuri, la patru ani de la tragedia din clubul Colectiv. Ea a precizat ca este nevoie de continuarea investitiilor in sanatate, in mijloace de salvare, in pregatirea personalului, precum si in tot ce presupune salvarea de vieti omenesti.
"30 octombrie 2015 ramane in memoria noastra una dintre cele mai triste zile, in care s-au frant destinele a zeci de tineri. Aceasta cumplita tragedie trebuie sa pastreze vie constiinta societatii si sa redestepte cele mai profunde sentimente: iubirea fata de semeni, compasiunea, solidaritatea, dar si respectul pentru viata si siguranta cetateanului. Tragedia Colectiv, simbolul unei profunde dureri nationale, ramane o lectie grea, o rana adanca in memoria romanilor si care cere implicit un simt de raspundere si vigilenta ridicat din partea tuturor", a transmis Dancila.
De asemenea, si pesedintele Klaus Iohannis a mers, miercuri dimineata, la clubul Colectiv, unde a dus o coroana de flori si a aprins o candela expriumandu-si regretul.
Atat s-a schimbat in patru ani. S-au innoit florile aduse ca omagiu si s-au mai resemnat niste sute de familii, de prieteni, de iubiti, de indragostiti ... cu sintagma "asta e".
Citeste si:
Spitalul de copii deschide Cutia Pandorei in politica romaneasca
Un produs media marca Rentrop&Straton 
