ANALIZA: Adevarul despre piata muncii din Spania, Portugalia si Italia
analizaadevarmuncapiata munciispaniabani
Pentru Silvia, situatia actuala este mai grava decat si-ar fi putut imagina. La 24 de ani, are o diploma de absolventa in Publicitate si lucreaza de peste doi ani, full-time, in cadrul unui internship care parca nu se mai termina.
Cu cei 300 de euro pe luna pe care ii castiga, nu se poate intretine, astfel incat locuieste cu parintii. Abonamentul pentru mijloacele de transport in comun si mancarea de zi cu zi ii consuma o buna parte din bani.
In ciuda sentimentului ca angajatorul ei multinational jongleaza "cu contractele", pentru a nu oferi beneficii salariatilor, Silvia este fericita, deoarece are un job. Si exista o vorba:
Orice job este mai bun decat niciun job.
"Inca din copilarie, parintii mei m-au sfatuit sa urmez o facultate, pentru a beneficia de un loc de munca decent. Acum, sunt norocoasa pur si simplu ca am un job. In clasa noastra, erau 30 de studenti si eu sunt singura care a reusit sa aiba o oarecare cariera”, a spus Silvia. Nu a vrut sa-si divulge numele complet in fata jurnalistilor de la
Reuters, temandu-se de posibilele repercusiuni la locul de munca. Asta i-ar mai lipsi!
In conditiile in care somajul in randul tinerilor spanioli a ajuns la 40% si rata generala a somajului este cea mai mare din Europa, profesionistii "vlastari" accepta orice fel de conditii, pe masura ce incerca sa-si cladeasca o cariera. Povestea este aceeasi in Portugalia si Italia, unde tot mai multi oameni beneficiaza de asa-numitele "junk jobs", joburi de nimic: contracte temporare folosite de obicei in turism, agricultura si constructii, dar si in alte zone de activitate.
Pe masura ce economiile din Zona Euro sunt "strangulate" de datorii, companiile se feresc sa incheie contracte full-time (care impun taxe mai mari la stat) cu tinerii angajati. Credeati ca acest fenomen este prezent doar in Romania? 25% din forta de munca spaniola functioneaza "pe contracte temporare". In Portugalia, procentul este de 23%, peste cel inregistrat in UE, de 14%.
In Spania, Portugalia si Italia, s-a instaurat un sistem rigid. Oamenii de varsta mijlocie au joburi stabile cu beneficii. Pentru angajatori, este scump sa-i concedieze, acestia fiind protejati si de legile tarii. Intre timp, tinerii angajati sunt nevoiti sa se multumeasca cu joburi part-time, fara niciun viitor. Angajatorii pot abuza foarte simplu de acestia.
Aceasta piata a muncii "in doua viteze" compromite cresterea economica, arata studiile specialistilor. Angajatii part-time raman "captivi" in labirintul joburilor temporare si nu au parte de beneficii. "Nu poti sa lasi un segment al pietei muncii de izbeliste si sa nu motivezi oamenii sa mearga la munca...Poti crea locuri de munca pe termen scurt, dar in final este tot o fundatura", a declarat Tom Wilthagen, expert in legislatia muncii in cadrul Universitatii Tilburg din Olanda.
1.000 de euro pe luna? Nu-i asa rau!
Blestemul lui "mileurista" - termenul spaniol pentru muncitor part-time, care castiga 1.000 de euro pe luna fara beneficii - nu este o noutate. Tinerii profesionisti din sudul Europei se gasesc prinsi in acest mediu de mult timp. Generatia pierduta s-a pierdut insa si mai mult, dupa intensificarea crizei datoriilor din Zona Euro. Cresterea economica incetineste si locurile de munca din sectorul public sunt tot mai putine, pe masura ce guvernele incearca sa reduca deficitul bugetar.
"Inainte, ii compatimeam pe mileuristas. Acum, este bine. 1.000 de euro pe luna pe un contract temporar reprezinta un job decent", a spus Jose Maria Marin, expert in munca si profesor de istorie contemporana.
La Roma, Federico, in varsta de 27 de ani, se muta de la un job part-time la altul inca din 2009. Un salariu de 1.000 euro pe luna pare un vis frumos. "Am avut azi un interviu, pentru un contract de un an, dar nu am fost multumit, deoarece imi ofereau 500 de euro pe luna, la un program de 10 ore pe zi", explica Federico.
Pana acum, a lucrat in marketing si presa. Vrea sa se mute din casa parintilor sai, dar ii trebuie un loc permanent de munca, pentru a putea semna un contract de inchiriere. In conditiile in care peste un sfert din tinerii italieni cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani sunt someri, Federico este cuprins de griji.
"Uneori, sunt frustrat si incep sa trimit o gramada de CV-uri, chiar si companiilor pentru care nu as vrea sa lucrez, doar ca sa am o sansa in plus", recunoaste Federico.
Fenomenul tinerilor care stau cu parintii este un alt element care tine economia in loc si conduce la aparitia unui cerc vicios in piata muncii. Daca ar fi pe cont propriu, ar stimula piata imobiliara si consumul. Un alt risc pentru economie este faptul ca bancile sunt reticente in a acorda credite celor care nu au un loc de munca full-time.
Un picior in usa
Teoretic, un contract temporar este ca un picior in usa, in contextul in care trebuie sa demonstrezi ca esti bun de angajat pe termen lung. Dar in Europa de Sud multi angajati temporari isi reinnoiesc contractele ani la rand si urmeaza aceleasi meserii, in timp ce angajatorii permanenti recruteaza alti oameni din jur.
In Spania, doar 20% din contractele temporare au condus la crearea unor joburi permanente in 2008, una din cele mai mici rate din UE, potrivit unui studiu realizat de un expert in munca, Ruud Muffels. Mobilitatea tinerilor este mai buna in Italia si Portugalia.
Pedro Portugal, un expert in munca din Lisabona, spune ca rata de conversie a contractelor temporare in contracte permanente a scazut in Portugalia la 20%, de la 50%, cat era la sfarsitul anilor '90. Multe companii portugheze abuzeaza de contractele de tip liber profesionist, folosindu-le in scopul unor recrutari permanente a muncitorilor.
Acestia au program fix, ca si alti angajati, dar nu au dreptul la concediu, asigurari de sanatate sau plati compensatorii.
In Spania, 80% din contractele noi de munca semnate in ultimii 10 ani au fost temporare - companiile nu mai vor sa creeze locuri de munca permanente.
Orice job este mai bun decat niciun job
In 2010, sub presiunea UE de a reforma piata muncii si de a facilita procesul de angajare, guvernul spaniol a adoptat masuri de reforma pentru a diminua numarul contractelor temporare si a realiza contracte permanente.
La mai putin de un an distanta, guvernul s-a razgandit, dupa ce reforma din 2010 a esuat. Somajul a crescut alarmant. "Mai bine angajam oameni in regim part-time, decat sa nu-i angajam deloc", a declarat ministrul spaniol al Muncii, Valeriano Gomez.
Spania a devenit tara in care angajatii sunt ucenici pana la 33 de ani si nu se pot pensiona pana la 75 de ani, a precizat liderul sindical Ignacio Fernandez Toxo, criticand totodata noile masuri guvernamentele, care permit companiilor sa angajeze tot mai multi ucenici, pe perioade de timp mai lungi, fara beneficii.
Contractul extins de training a fost propus pentru a-i reinstrui pe somerii de 30 de ani care au renuntat la scoala in timpul boom-ului imobiliar din Spania, pentru a lucra in joburi bine platite din zona constructiilor, pana cand visul frumos s-a prabusit intr-o "ceata" de datorii. In Portugalia, unde somajul se situeaza la 12%, mult mai mic decat cel din Spania, guvernul a ramas blocat in reforme care reduc beneficiile angajatilor.
Mai exista si exceptii, cum ar fi Juan Francisco Seller, de 27 de ani, care detine o diploma "farmaceutica". El lucreaza voluntar intr-un spital din Valencia, realizand si cercetari medicale. Seller a refuzat un job in afara specializarii sale, pentru a-si pastra "ordinea profesionala".
"Sunt unul dintre cei rabdatori si sunt constient ca nu as putea lucra in alta parte", a declarat Juan Francisco Seller. Dar, in final, "chestia asta risca sa te innebuneasca", a conchis acesta.
