de Mihai Balescu
la 25 Nov. 2011
Ziua de 3 octombrie a fost una tragica pentru capitala americana. In acea zi au fost ucisi 5 oameni:
• la 7:41, James Buchanan (39 de ani), impuscat in timp ce tundea peluza din fata unui mall;
• la 8:12, Prem Kumar Walekar (54 de ani), impuscat in timp ce isi alimenta taxiul la o statie de benzina;
• la 8:37, Sarah Ramos (34 de ani), impuscata in timp ce citea o carte pe o banca, intr-o statie de autobuz;
• la 9:58, Lorri Ann Lewis-Rivera (25 de ani), impuscata in timp ce dadea cu aspiratorul in masina sa, la o statie de benzina;
• la 21:58, Pascal Charot (72 de ani), impuscat in timp ce se plimba pe Georgia Avenue, in inima Washington-ului.
Tiparul crimelor era, in mod evident, acelasi – focuri de arma trase de la distanta, cel mai probabil de un lunetist – si la fel de evident era ca intre victime nu exista absolut nicio legatura. Sex, varsta, rasa, ocupatie – nimic nu indica faptul ca victimele ar fi fost alese pe baza vreunui criteriu.
Cum era de asteptat, orasul a fost cuprins de panica. Vestea ca in zona este un lunetist care impusca la intamplare oameni a creat o psihoza generala. Au fost anulate toate spectacolele in aer liber, multe scoli s-au inchis, iar prin benzinarii si prin parcarile magazinelor au inceput sa apara scene ciudate: oameni care puneau benzina stand ghemuiti pe dupa masini sau care ieseau din supermarketuri cu cumparaturile in brate si fugind in zig-zag, sperand sa fie astfel o tinta cat mai dificila pentru criminal.
Dar crimele au continuat. Pana pe data de 22 octombrie s-au mai inregistrat 5 cazuri, perfect similare, cu victime impuscate in locuri publice (mai ales in benzinarii de la periferia orasului) si, din nou, cu un singur glont tras de la distanta. Timp de 3 saptamani viata in Washington a fost un iad, cu locuitorii terorizati de posibilitatea ca la urmatoarea iesire din casa sa devina o victima a lunetistului. Multi soferi au preferat sa-si alimenteze masinile la o statie din incinta unei baze navale, simtindu-se mai in siguranta in interiorul unui perimetru pazit.
Mobilizarea politiei si a FBI-ului pentru rezolvarea cazului a fost maxima. S-au strans declaratii de la martori, s-au ridicat probe din locurile de unde s-a presupus ca s-au tras focurile de arma (inclusiv amprente de pe bucatele de hartie si saliva de pe seminte de struguri), s-a colaborat cu cei mai buni experti pentru intocmirea profilului criminalului, au fost urmarite zeci de piste. Si, din fericire, una dintre aceste piste a dat rezultate.
Politistii aveau deja o informatie de la martorii asasinarii lui Pascal Charot, cum ca in zona fusese vazut un Chevrolet Caprice, astfel ca in ziua de 24 octombrie, cand o astfel de masina a fost localizata intr-o parcare din apropierea autostrazii Interstate 70, fortele de politie s-au deplasat imediat la fata locului. Iar in masina i-au gasit dormind pe John Allen Muhammad (41 de ani), un fost soldat, veteran al razboiului din Golf, si pe Lee Boyd Malvo (17 ani), un adolescent jamaican.
A fost o actiune ca oricare alta – politia mai verificase pana atunci sute de masini - dar perchezitia acestui autovehicul a aratat imediat ca, practic, cazul e rezolvat. In masina s-a descoperit o arma Bushmaster cu luneta si cu suport pentru stabilizarea tragerii, a carei analiza balistica ulterioara a dovedit ca fusese folosita in cazul celor 10 crime.
Si, de asemenea, s-a descoperit si motivul pentru care nimeni nu-l vazuse pe lunetist la locul vreuneia dintre crime – masina fusese modificata astfel incat bancheta din spate sa se rabateze si tragatorul sa se poata intinde pe burta in interiorul vehiculului si sa tinteasca/traga prin doua gauri facute in partea din spate a portbagajului. Victimele erau alese astfel din randul celor care aveau nenorocul sa se afle la un moment dat pe directia de tragere.
Probele acestea erau circumstantiale, e-adevarat, dar suficiente pentru incriminarea celor doi. Muhammad a fost condamnat la moarte si executat in 2009, iar Malvo, fiind minor la data comiterii crimelor, a fost condamnat la inchisoare pe viata, fara posibilitatea de eliberare.
Desigur, se pune intrebarea: ce a stat la baza acestor crime, ce motiv au avut Muhammad si Malvo? S-a vorbit de un protest impotriva sistemului, de boli mintale, de o posibila razbunare pentru discriminarea negrilor in armata (discriminare pe care Muhammad o cunoscuse in timpul razboiului din Golf), de o suma de 10 milioane $ pe care cei doi intentionau sa o ceara guvernului pentru a pune capat crimelor.
Dar raspunsul cel mai plauzibil pana la urma l-a oferit fosta sotie a lui Muhammad, de care acesta se despartise si cu care avea doi copii. Aceasta a declarat ca Muhammad o amenintase in mai multe randuri ca o s-o omoare, pentru a obtine custodia copiilor. Iar cea mai buna modalitate de a face lucrul acesta (si care sa nu-l incrimineze pe el) era sa o includa in randul victimelor intamplatoare ale unui ucigas in serie. E o ipoteza care merita sa fie luata in seama, daca ne gandim ca doua dintre victime au fost ucise in parcarea supermarket-ului unde sotia criminalului isi facea de obicei cumparaturile.
Comentarii